Posts Tagged ‘teoria conspiraţiei’

Dacă murim, ce ne facem?

Noiembrie 9, 2010

Discuţiile despre Codex Alimentarius reunesc în mod penibil: conspiraţionişti, nutriţionişti, medici, mistici, atei, profeţi, jurnalişti, farmacişti, politicieni, popi, bloggeri, OTV-ul, chiar şi gospodine.

Ideile proferate sună astfel… Usturoiul şi menta vor fi declarate droguri. O să fie ilegal să ne facem un ceai de tei. O să mâncăm chimicale. Bolile vor prolifera, ca să prospere industria farmaceutică. Laptele praf pentru bebeluşi va fi contaminat cu aluminiu, apa – cu fluor, legumele – cu initium…100.000.000 de oameni vor muri anual de acum înainte. E de rău, crăpăm de cancer. Vai nouă!

Păi, să zicem că lucrurile stau în felul ăsta – şi că „3 miliarde de oameni trebuie să dispară”, cum zic conspiraţioniştii. Ei bine, poate n-ar fi aşa de rău să dispară controlat. Cei care vor rămâne se vor simţi mai bine puţini. Există o realitate care nu poate fi negată – aceea că demografia a crescut alarmant şi peste 6 miliarde de oameni sunt excesiv de mulţi. Eu chiar şi într-un oraş mic, cum este Piteştiul, mă simt de multe ori sufocat de frecarea aceasta urbană a trupurilor. Natalitatea nu poate fi controlată (am avut colegi inconştienţi în studenţie, care turnaseră doi plozi şi îi cântăreau pe cântarul de la alimentara fiindcă n-aveau unde în altă parte şi îi creşteau ca vai de ei), deci probabil că poate fi controlată mai lesne mortalitatea. Dobitocii care se plâng că puii şi porcii sunt crescuţi în incubatoare, că legumele sunt tratate să crească mai mari şi mai multe şi să reziste mai mult în galantare chiar nu pricep că sunt atâtea şi atâtea burţi care se cer a fi hrănite. Deci cumva mâncarea a trebuit să fie – vă rog să-mi scuzaţi termenul neacademic – „înmulţită”, fie şi nesănătos. Derulez filmul, îmi aduc aminte de comunism, când oamenii stăteau la cozi cu burţile goale şi mă uit că astăzi oamenii se îndoapă fericiţi cu fast-food nesănătos. E bine? E. Chiar dacă masele crapă la 60 de ani de cancer, măcar au trăit cu burta plină de hamburgeri. Şi ar mai fi un argument: ce folos să ajungă miliarde şi miliarde de oameni la 90 de ani? Pentru ce?

Eu nu ştiu dacă există un „Guvern Mondial”, poate că există – şi n-ar fi nimic neobişnuit. Planeta a trecut de epoca explorărilor, este cartografiată centimetru cu centimetru, mi se pare o etapă firească să se şteargă de la sine graniţele (ulterior şi ideea de stat naţional), iar lucrurile să fie preluate de elita mondială. Ei bine, dacă acest Guvern Mondial există, eu cred că a avut o idee bună să ne mai rărească.

Argumentul contrar este… „Păi dacă o să mori şi tu?” Adică eu. Asta n-o să se întâmple, eu n-o să mor, evident, niciodată.

Anunțuri

În faţa Noii Ordini Mondiale mă simt dinozaur

Octombrie 19, 2010

Prin prezenţa Comisiei Trilaterale la Bucureşti semnalul a fost dat. România intră şi ea, mai cu aplicăţiune, în „program”.

Zbigniew Brzezinski a recunoscut că naţiunile europene au o identitate puternică, prin prisma faptului că sunt conştiente de istoria lor. Ce înţeleg de aici? Înţeleg că atâta timp cât există această conştiinţă istorică, nivelarea nu se poate produce. Nu poţi face să gândească la fel un spaniol şi un  polonez sau un ungur, trecutul nu-i uneşte axiologic. Dar, probabil, o dată cu noile generaţii, va dispărea această conştiinţă istorică. De exemplu un tânăr român, de 19 ani, nu mai este capabil să moară pentru ţară din idealism – şi pentru obiectivele de tip naţional pentru care s-a murit la Mărăşeşti. Ignoranţa istorică va transforma Europa într-o adevărată uniune şi tot ea va şterge naţiunile ca şi construcţii cu repere (istorice şi culturale) comune. Ceea ce încă mai ţine popoarele legate sunt cultura şi tradiţiile.

Încă două lucruri interesante a spus Brzezinski:
– acela că Rusia şi China nu trebuie să aibă o viziune dogmatică asupra noii organizări a lumii
– globalizarea se vede cel mai bine, deocamdată, în comunicaţii (telefonie mobilă, internet) şi în mediul economic (transnaţionalele).

China şi Rusia nu ştiu dacă au o viziune dogmatică. Sunt suficient de puternice încât să aibă viziuni proprii. Cât despre viziunea globalizantă, eu cred că şi aceasta îşi are propriul dogmatism. (Interesantă ideea de a vedea viitorul Rusiei în Europa, dar nu ca putere dominantă. Personal cred că proiectul Nabucco i-a iritat deja cam prea mult pe ruşi. Iar butoiul de pulbere pe care şedem cu toţii este conflictul Nabucco – South Stream & Blue Stream.)

Într-adevăr, comunicaţiile au globalizat puternic planeta. Şi economicul a făcut-o, de asemenea – în mic şi în mare. O fi bine, o fi rău? E dincolo de bine şi de rău. Era inevitabil. Lumea merge înainte şi a trecut de etapa în care li se dezvăluia… exploratorilor.

Personal nu mă văd trăind în ceea ce va fi „satul global” peste mulţi ani. Sunt un om încă liber, neînrobit băncilor şi, în general, niciunei idei fluturate de publicitate sau de alte manipulări. Dar eu sunt altă generaţie. În faţa Noii Ordini Mondiale mă simt dinozaur.

De două lucruri sunt sigur: oamenii nu vor mai fi liberi fiindcă vor ceda manipulărilor. Şi nu trebuie să fie liberi. Într-un fel, sunt adeptul controlului şi al nivelării, după cum sunt adeptul claselor – elita şi ceilalţi. E mai simplu aşa. Libertatea este o pălărie mult prea mare pentru indivizii simpli. Dar, pentru toate astea voi da argumente altă dată…

Nu existenţa este misterioasă, prostia e mare

Ianuarie 30, 2009

Mă uit cu amuzament la scandalul românesc pe care l-a generat implementarea paşapoartelor biometrice.

Din senin, din iabă verde, au apărut preoţi alarmişti şi enoriaşi speriaţi de bombe care susţin cu o energie demnă de cauze mai bune, că asta e „lucrarea diavolului” şi că nu e bine ca toate datele noastre să fie stocate pe un cip. Iar cip-ul să fie „stocat” într-o pagină a paşaportului. De ce spun ei că nu e bine? Fiindcă asta ar aduce atingere libertăţii umane, dacă nu chiar şi liberului arbitru.

De aici până să ne injecteze cipuri în carne şi să ştie totul despre noi nu e decât un pas! Sunt semne prezise în Biblie.” – dizertează, încercând să pară calme, călugăriţe uşor isterice.

O să aibă amprentele noastre şi irisul nostru pe calculatoare!” – se sperie, în direct, preoţi aflaţi la vârsta a III-a.

Ce să le mai spui acestor oameni, ca să-i linişteşti? De unde să începi?

Convingerile lor sunt atât de puternice, iar credinţele lor în Rai, Iad, Draci, Îngeri şi Sfânta Varvara sunt atât de copilăreşte înţepenite în creieri, încât eşti dezarmat.

Nu poţi să le spui decât că autorităţile locale oricum ştiu totul despre noi, pentru simplul motiv că de asta există Evidenţa Populaţiei! Până şi la Primărie, unde îţi plăteşti impozitul pe casă şi maşină, eşti „stocat” pe calculator, ca să fii uşor de găsit! Ce vrea popimea? Să ne întoarcem la călimări şi registre de hârtie? La dulapuri din metal şi arhive roase de şoareci?

Toate datele noastre – cod numeric personal, nume, prenume, data naşterii, adresă – sunt demult pe HD – urile calculatoarelor de acolo. Care-i problema dacă intră aceleaşi date şi într-un cip ataşat la paşaportul pe care-l porţi cu tine?

O să ne supravegheze şi-n burtă de şarpe, e mâna lui Big Brother, vor controlul total asupra lumii, e Diavolul!” – vine răspunsul.

Între noi fie vorba, o mai bună supraveghere este de dorit. Infracţionalitatea e la ea acasă pe străzi, iar poliţia n-are cum să facă faţă cu mijloacele pe care le are.

Va fi dictatură globală, e mâna Guvernului Mondial care vrea să ne transforme pe toţi în sclavi!” – se sperie călugări tineri care, oricum, n-au muncit nici o zi în viaţa lor şi, oricum, n-au treabă cu niciun guvern,  fiindcă ei nu sunt, la drept vorbind, cetăţeni. Ci oameni retraşi, întru cele sfinte, din Cetate.

A! Că toată povestea asta poate degenera…

Păi orice sistem social a degenerat. Doar să nu fi citit, în viaţa ta, nici o pagină de istorie, să nu ştii că au existat imperii care s-au prăbuşit, că globalizarea a germinat în ambiţiile lui Alexandru Macedon, deci nu e nicidecum o idee nouă, că au existat războaie în care s-a murit, că omul e… homo sapiens, dar şi homo demens, totodată.

Cât despre liberul arbitru… Cât despre libertatea umană… Asta sunt deja idei filosofice multe prea mari şi mult prea dezbătute de marii gânditori ai lumii ca să ne mai ocupăm noi, acum, de ele.  Poate într-o discuţie separată.

Ca lămurire finală, toate spaimele vin din ignoranţă. Nu existenţa este misterioasă, prostia e mare.