Posts Tagged ‘popi’

Când dai cu Dogma în târfet…

Septembrie 10, 2010

Nu-mi face plăcere să critic Biserica (deşi, când o critic, simt că o fac cu îndreptăţire), vreau doar să nu se mai audă glăscior de popă în situaţii (sociale) care depăşesc cu mult morala religioasă şi Dogma.

O astfel de situaţie este sexul. Ultimii chemaţi să reglementeze sexualitatea sunt popii, fie ei catolici sau ortodocşi. Îndată ce antipaticului Prigoană i-a ieşit, în sfârşit, pe gură o idee inteligentă – cea legată de legalizarea prostituţiei – Patriarhul a ieşit de la naftalină şi a spus că prostituţia e sclavie, deci nu, el nu e de acord să se legalizeze.

Eu cred că nu este de competenţa ta, Patriarh, să decizi dacă prostituţia trebuie să fie legală sau ilegală. Invocând ideea de sclavie în detrimentul legalizării, nu aboleşti fenomenul. Dar îl plasezi din nou în ilegalitate, el continuând să se manifeste la fel ca întotdeauna. Să fie Patriarhul un… ilegalist? Să-i convină ca prostituţia să rămână ilegală? Sau chiar crede că ne poate convinge pe toţi, acum, în secolul XXI, că poate fi stârpită? Haida-de, Daniel, mai cugetă! Cum spuneam, morala religioasă şi Dogma sunt depăşite de complexitatea societăţii actuale.

Nu vreau să transcriu aici argumentele pro-legalizare a prostituţiei, le cunoaşte toată lumea. Dezavantajele practicării acestei „meserii” în clandestinitate sunt, deasemenea, ştiute. Dar vreau să vedeţi care pot fi consecinţele încremenirii în Dogmă.

Iată ce citim în EVZ: „Belgia: 13 copii s-au sinucis în urma abuzurilor sexuale ale preoţilor catolici. O comisie independentă a Bisericii Catolice din Belgia, ce are rolul de a investiga eventualele abuzuri ale preoţilor catolici asupra minorilor, a anunţat astăzi că a descoperit cazuri de abuz în aproape toate diocezele din ţară şi că 13 dintre victime s-au sinucis. Două treimi dintre cei abuzaţi erau băieţi, cei mai mulţi dintre ei având sub 15 ani, dar 100 de fete au avut şi ele de suferit, a declarat psihiatrul Peter Adriaenssens, aflat în fruntea acestei comisii, potrivit BBC. Nu s-a descoperit nicio dovadă că biserica ar fi încercat să muşamalizeze abuzurile, a mai spus el. Belgia a fost zguduită în acest an de scandaluri legate de abuzuri sexuale ale unor preoţi catolici. În luna aprilie, episcopul de Bruges, Roger Vangheluwe, s-a retras din poziţia deţinută în cadrul bisericii şi a recunoscut că a abuzat sexual un băiat înainte şi după ce a devenit episcop.”

Argumentul cum că ortodoxia nu-i totuna cu catolicismul, că lucrurile astea se petrec în Belgia, niciodată în România, că popii români sunt curaţi precum crinii, că scandalurile (homo)sexuale din mânăstiri sunt fake-uri şi că Tanacu a fost un simplu accident este jalnic. Toţi ştim gradul de degradare morală în care au ajuns unii popi români şi mai ştim că instituţia Bisericii poate fi grav compromisă – poate că este deja – de către aceşti purtători de sutană. Ca popă, n-ai cum să invoci morala sau Dogma când tu bagi mâna în buzunar la botez, la căsătorie, la deces, când faci afaceri la limita legii, mizând pe înlesnirile pe care ţi le acordă Codul Fiscal şi, mai ales, când nu poţi preciza care este ultima ta descindere – cu milostenie – într-un azil de bătrâni sau într-o casă de copii.

Reglementarea prostituţiei ca meserie este o problemă pe care ar trebui s-o discute Societatea Civilă, minus popii. Sigur, eterna problemă este aceea că nu există Societate Civilă, ea fost asasinată îndată ce s-a născut. Sau, discuţiile ar putea fi evitate, prostituţia ar putea fi legalizată şi astfel ar deveni un fenomen social controlabil. Şi atunci ce este intervenţia preoţească ori de câte ori vine vorba de prostituţie? Păi, este simplă ipocrizie. Ştiu şi popii că fenomenul n-a fost niciodată abolit, că s-a manifestat întotdeauna la marginea societăţii, acolo unde nu este impozit (sau taxă), că lumea însăşi este compusă şi din aşa ceva. Ştiu, dar încearcă să păstreze aparenţele moralei, cufundându-se în ridicol…

Vae mundo ab offendiculis!

Septembrie 8, 2010

Duse sunt vremurile când domnul Calinic – arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului – scria resume-uri teologice într-un ziar local cu ţâţe şi funduri.

Duse sunt şi vremurile când societatea argeşeană i-ar fi bătut obrazul pentru colaborarea cu Securitatea. S-a dovedit, helas, că slujitorul Domnului este pur ca un serafim, ba încă unul prigonit de Diavolul Roşu. Fugit ireparabile tempus, iar domnul Calinic are toate şansele să rămâie în istorie ca „cetăţean de onoare al Argeşului”, deşi nu este cetăţean, fiindcă este călugăr. Copleşiţi de însemnătatea clipei, noi l-am numit „domn”, respectul fiind, în cazul nostru, o trăsătură de caracter.

Calinic a priceput, în capul lui, că pritocind Dogmatica în umbră, te vede numai Dumnezeu. Cum nu se făcea, totuşi, ca lumea să rămâie văduvă de sfinţi, din sutana ÎPS-ului a scos coada în lume un oarecare Caliopie Ichim, consilier – vă rog să mă scuzaţi – eparhial. Caliopie colcăie de har divin precum Calinic de fapte bune, adicătelea până şi unul ca mine – voltairian, să zic – s-ar duce la cei doi să implore mântuirea.

Nu, domnilor! Eu nu cred o iotă că Ichim Caliopie a dat interviuri la DNA. Nu cred nici că donaţiile au luat calea afacerilor eparhiei. Şi sunt fericit că Mânăstirea Curtea de Argeş a intrat în normalitate, dotându-se cu hotel. Aud că înseşi cuplurile – el italian bătrân, ea piţipoancă de mall – închiriază camera şi nu fac sex din motive religioase, ci îşi citesc, noaptea, „Balada Meşterului Manole”, apoi îl trezesc pe Caliopie cerând lămuriri ontologice, la care Calinic intervine şi completează. N-am auzit nimic legat de o balastieră, restaurarea christică a omului fiind ambiţia supremă a celor doi înaintemergători – ori înaintestatători – ai sfintelor taine.

Că s-ar fi dus Garda Financiară în control… Că au scris gazetele… Că nu iese fum fără foc… Calinic ţine la Caliopie, iar Caliopie ţine la Calinic, doar când îi văd aşa, barbă lângă barbă şi potcap lângă potcap, îmi vine în minte îndemnul biblic „nu te teme turmă mică”. Bieţii oameni, câte rele trebuie să îndure de la o presă coruptă, mizeră, dar mai ales insinuantă. Ce să-i faci, fortuna labilis…

Altminteri, apocalipsa e aproape… Lipsesc lăcustele, dar e vreme. Nu ştiu ce citiţi voi prin ziare despre Prelaţi şi despre Biserică. Dar eu citesc numai lucruri bune. Că se duc la casele de copii şi dau jucării de pluş şi dulciuri. Că se duc la căminele de bătrâni cu medicamente, haine noi şi revista „Argeşul Ortodox”. Că nu există zi de 15 septembrie în care să nu se implice cu ajutoare pentru elevii săraci care încep şcoala. Că îi ajută să moară întru Domnul pe bolnavii de cancer cărora toată lumea le-a întors spatele. Că fac demersuri pe lângă Guvern să micşoreze TVA-ul şi să relanseze economia naţională „pe baze sustenabile”. Că ferit-a sfântul să trimită la bancomat fie rudele mortului, fie tinerii însurăţei, fie naşul, fie părinţii botezatului, ci toate se plinesc în taină şi har. Lucruri din astea.

Am scris şi eu. Vanitas vanitatum.

NOTA BENE

ART. 15, Cod Fiscal
(1) Sunt scutiţi de la plata impozitului pe profit următorii contribuabili:
f) cultele religioase, pentru: venituri obţinute din producerea şi valorificarea obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult, potrivit legii, venituri obţinute din chirii, alte venituri obţinute din activităţi economice, venituri din despăgubiri în formă bănească, obţinute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate, cu condiţia ca sumele respective să fie utilizate, în anul curent şi/sau în anii următori, pentru întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de cult, pentru lucrări de construcţie, de reparaţie şi de consolidare a lăcaşurilor de cult şi a clădirilor ecleziastice, pentru învăţământ, pentru furnizarea, în nume propriu şi/sau în parteneriat, de servicii sociale, acreditate în condiţiile legii, pentru acţiuni specifice şi alte activităţi nonprofit ale cultelor religioase, potrivit Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor;