Posts Tagged ‘pamflet’

Acest formidabil bordel

Martie 2, 2011

Lucian Ionescu, june liberal cu discurs socialist
Deşi nu mă îndoiesc că este bine întenţionat, tânărul liberal Lucian Ionescu scrie o grămadă de naivităţi binevoitoare într-un comunicat de presă. Că profesorii sunt plătiţi prost, că un Dicţionar costă 100 de lei, că transportul costă 300 de lei… Omul are perfectă dreptate. Nici măcar Iani Popa nu se poate descurca cu 700 de lei pe lună, darămite un profesor. Însă problema apare în momentul în care Lucian Ionescu face respectivele declaraţii în calitate de om politic liberal. Să înţelegem că, dacă vine PNL la putere, orice profesor va avea un salariu de 2500 de ron, astfel încât să-şi permită dicţionare, navetă şi haine decente? Hai s-o vedem şi p’asta…

Pendiuc, primarul care topeşte gheaţa
Colegul şi prietenul nostru Mircea Sărărescu scrie un articol în care îl felicită pe primarul Pendiuc „pentru promptitudinea cu care a trimis, sâmbătă, în urma apelului nostru, o echipă a ADP care a curăţat de gheaţă trotuarul de la aşa-numita autogară de lângă Centrul de Diagnostic.” Şi cine vroiai Mircea să trimită echipa aia? Mama-mare, rudele de la oraş, Rambo, soldaţii – cine? Am ajuns să-i felicităm pe cei responsabili cu chestiile astea, că-şi fac datoria? Hai să punem şi o tăbliţă la locul cu pricina pe care să scriem: „Gheaţa de pe trotuar a fost curăţată de ADP, la iniţiativa lui Tudor Pendiuc”. Ce zici? Vorbim la o cafea.

Filosofia pietrei cubice şi ameninţarea nisipului. Felul în care Tudor Pendiuc explică de ce se pune piatră cubică în gropile care decorează din belşug străzile municipiului e megamonumental: „În această perioadă a anului este clar: nu se poate pune asfalt, temperaturile, vremea nu permit. De aceea folosim piatră cubică să umplem gropile, căci aceasta se tasează şi se fixează destul de bine. Agregatele – şi anume nisipul, balastul – produc mizerie, înfundă canalele şi, mai mult decât atât, prezintă şi riscul de a sări în parbrize la maşini din roţile altor autovehicule. Când vremea ne va permite, scoatem piatra cubică şi începem asfaltările, căci starea infrastructurii rutiere este o prioritate pentru noi.” Deci nisipul ne strică maşinile, fiindcă ne sare în parbriz, nu gropile, după logica lui Pendix… Ne bucurăm, totuşi, că articolul nostru de data trecută a avut efectul scontat, iar gropile vor fi astupate. Până atunci, aveţi grijă să nu vă sară balast în parbriz şi să vă bucuraţi de canalele care drenează atât de bine apa de ploaie, încât singura ameninţare a devenit nisipul. Gropi să fie, că piatră cubică…

Simona, specialistul ad-hoc în Codul Muncii
Simona Bucura Oprescu o comite din nou. De data asta ca mini-specialistă în Codul Muncii. Şi dă-i, şi luptă, ca la paşopt…:
Fără să se consulte în mod real cu sindicatele, Guvernul pregăteşte iarăşi asumarea răspunderii, de această dată pe proiectul noului Cod al Muncii…  Nici măcar nu au fost luate în seamă patronatele din România, ci cele constituite de reprezentanţii firmelor străine care activează la noi în ţară. Cu alte cuvinte, Guvernul nu dă doi bani pe angajaţii români şi pe patronii autohtoni pe care i-a cocoşat cu biruri.
Dragă Simona, este aşa însă, mai ales, nu este aşa. Singurele care au adus prosperitate şi know-how în România sunt firmele străine, în special multinaţionalele. Au plătit salarii decente unor oameni pe care iniţial i-au pregătit, pe banii lor, în training-uri costisitoare şi au creat performanţă. Dacă te vei uita la societăţile autohtone vei vedea că cele mai multe au afaceri cu statul şi sunt clientela mascată a partidelor de la guvernare. Iar despre cum ştie patronul român clientelar să-şi plătească angajaţii şi dările la stat, mai bine nu discutăm. Deci un Cod ceva mai de dreapta, care să stimuleze investitorii străini nu e chiar o prostie.
Pe de altă parte – mai spune Simona – proiectul Codului Muncii schimbă total şi ordinea criteriilor de selecţie în momentul disponibilizării colective. Aşadar, dacă până acum aveau prioritate criteriile sociale, de acum încolo acestea vor trece pe locul doi şi se vor aplica doar după ce se stabileşte ordinea în funcţie de performanţe. Guvernului nu îi pasă, aşadar, de salariaţii cu mai mulţi copii, de familiile în care există un singur angajat, de familiile unde sunt persoane bolnave care necesită îngrijiri medicale costisitoare.
Dap! Performaţa trebuie să fie criteriul. M-am săturat de români care, deşi nu ştiu să facă nimic cum trebuie, au indecenţa să toarne 10 plozi. Şi de absolvenţi de facultate scoşi pe bandă rulantă care refuză un serviciu, pe motiv că nu se ridică la înălţimea (in)competenţelor certificate prin diplomă. Dar… Una e viziunea de dreapta şi alta e viziunea de stânga, într-un fel se trăieşte în Coreea de Nord şi altfel în America.

Vine Panteonul pe capul nostru
Cică Dan Voiculescu s-a întâlnit cu Ion Haiduc (preşedintele Academiei Române) ca să realizeze un Panteon Naţional în care să fie vârâte valorile esenţiale ale culturii şi civilizaţiei româneşti. Având în vedere cine vine cu iniţiativa, ne gândim că, la intrare vor sta busturile lui Nicu şi cel al Leanei, vreo câteva „personalităţi” de la Comerţ Exterior, Ion Iliescu şi, evident, pe cupolă, ţinându-se de mână precum Dumnezeu şi Adam, vor fi pictaţi Mihai Gâdea şi Mircea Badea. (Undeva la picioarele lor, Valentin Stan.)
Eu zic că n-ar fi cu totul nepotrivit să i se facă o statuie din ceară şi lui Claudiu Bleonţ, pentru că ceara – spre deosebire de marmură – poate fi remodelată oricând, mai ales în zonele esenţiale, unde înţelegem că, pentru bietul om, dimensiunea contează.
Ne alăturăm iniţiativei lui Dan Voiculescu (şi a lui Ion Haiduc), insistând ca în Panteonul cu pricina să fie aduşi toţi scriitorii prolectultişti ai României, de la Ion Pas până la Dan Deşliu, şi de la Ion Vitner până la Arthur Silvestri şi Mihai Ungheanu. Nici Vadim n-ar fi cu totul de prisos, însă doar cu Rolexul la mână şi ţipând că e furat în alegeri.