Posts Tagged ‘maşini’

Dacia Duster a „muşcat” din solul roşu al Marrakesh-ului

Aprilie 17, 2010

Dacia Duster, Africa, Maroc, Marrakesh – lucrurile bune care mi s-au întâmplat zilele astea. Invitaţia a venit pe neaşteptate, plecarea a fost din scurt. Şi a fost o experienţă auto care trebuie neapărat mărturisită!

Am început test-drive-ul organizat în Maroc cu un Duster 4×2 pe benzină. Bleu mineral, impecabil, aceeaşi culoare ca cea a Loganului meu, deci m-am simţit „ca acasă”.

Am trecut vâjâind prin satele de lângă Marrakesh, testând frânele doar atunci când îmi apăreau în faţă caprele vreunui păstor, copiii neastâmpăraţi ai băştinaşilor sau vreo curbă periculoasă. În treapta a 5-a, la 140 km/h, maşina „s-a aşezat” confortabil pe şosea, singurele care mă „deranjau” fiind indicatoarele de restricţie a vitezei. Nu mărturisesc ce limite aveam – m-ar putea pedepsi autorităţile locale din Sidi Abdellah Ghiat cu… un tajin chiar şi peste 20 de ani.

Mult timp nu m-am bucurat de şoselele impecabile din zonă, fiindcă schema circuitului m-a obligat să intru rapid pe „off-road”. În „deşert”, maşina m-a scos uşor din toate situaţiile dificile. Am luat gropi, curbe periculoase în pantă, am încercat drift-uri şi am forjat în căutarea adrenalinei, bucurându-mă de senzaţia libertăţii. Era, într-un fel, doar începutul. Adică doar 4×2-ul.

Când am ajuns la workshop-ul 4X4 mi-a fost oarecum teamă să intru pe circuitul special amenajat pentru Duster cu tracţiune integrală. Am stat vreo 15 minute pe bară studiind procedeele colegilor care s-au încumetat. Un instructor senin şi binevoitor m-a convins, spunându-mi că n-am ce pierde dacă încerc, dar la sfârşitul traseului voi simţi că am câştigat ceva.

Să cobor o pantă extrem de înclinată cu ambreiajul ridicat, în treapta 1 din cele 6 trepte ale cutiei Duster-ului…, să urc la relanti, în voia maşinii, fără să mă preocupe prea tare acceleraţia…, să cobor din nou până când roata din stânga spate va fi rămas suspendată în aer, în timp ce roţile din faţă se vor fi „blocat” într-un şanţ şi totuşi să mai pot ajusta direcţia pentru a demara fără mari eforturi… – nu credeam că am să reuşesc.

Cu toate astea, maşina s-a comportat excepţional. Peste aşteptări. Ar mai fi cerut unele provocări, însă eu eram tensionat ca un arc.

Instructorul se amuza copios pe seama neîncrederii mele, spunându-mi că acest traseu este special ales pentru a simţi puterea maşinii. Am simţit-o din plin. Seara la un restaurant splendid – Dar Rhizhlane – a fost conferinţa de presă, după care am schimbat păreri despre inovaţiile pe care le înglobează tehnologia folsită la Duster.

Primele impresii despre ambele variante de Duster pe care le-am condus (4X2 şi 4X4) sunt pozitive. Este o maşină pe care te poţi baza şi care poate fi condusă în orice colţ al lumii, pe orice drum – atât pe o autostradă elegantă, cât şi pe un off-road provocator. Dacia nu mai este demult ceea ce a fost, deşi unii români se încăpăţânează să o asimileze trecutului, preferând hârburi la mâna a doua – nu-i înţeleg.

Se mai poate lucra în schimb la poziţia comezilor electrice pentru geamuri (în sensul că ar fi mai comod să fie poziţionate pe portieră, nu pe bord), la calitatea plasticelor din interior (mă rog, aici intrăm deja în discuţii despre preţ) şi la culori (pentru cei pretenţioşi). Chiar şi aşa, locuitorii Marrakesh-ului – şi tinerele locuitoare – au întors capul după convoiul de Dustere care se întorceau prăfuite de pe off-road.

Fetele din Marrakesh erau drăguţe – hai să spun doar atât – dar cine mai avea vreme pentru ele?

…dar despre toate astea voi scrie mai multe în „Ziarul de Argeş”.

Blockbuster – Duster!

Martie 19, 2010

Ieri am ajuns la lansarea Dacia Duster.

Maşina mi-a plăcut încă de când am văzut imaginile şi filmuleţele cu ea. Şi mi-a plăcut şi în realitate. În câţiva ani poate va fi a doua mea maşină, cine ştie… Eu cred că va fi o lovitură de piaţă, la fel cum a fost, la vremea lui, Loganul. Lumea va ieşi din criză la volanul Dacia 🙂 Amuzant!

Singurul lucrul cu care cred că au feştelit-o este bordul. Este identic cu cel al Loganului şi, pe desupra, la comenzi, are un plastic lucios absolut de prost gust.

Pitecantropus muncitorus servicibus auto

Iulie 7, 2009

Buuun, problema accidentelor e lămurită. În România trebuie să te aştepţi la câini care-ţi sar în faţa maşinii, dar ar putea fi şi vaci, şi cai, şi capre, şi orice alt animal ce zburdă nestingherit în zonă.

Un CASCO e, carevasăzică, bun la casa şoferului, întrucât pericolele pândesc la tot pasul, existând, totuşi, şi posibilitatea ca ghinionul să te ocolească şi atunci devii un simplu cotizant la nu ştiu care firmă de asigurări. La maşini, ideea de CASCO e furată din basmul lui Creangă, cu drobul de sare. Drobul de sare poate să pice sau poate să nu pice. Dar dacă pică, tu ai CASCO.

În cazul meu, drobul de sare a picat, eu am CASCO, problema e, oarecum, rezolvată.

Cuvântul „oarecum” aruncă o umbră de îndoială, nu-i aşa? Adică de ce nu e problema rezolvată pur şi simplu? Fiindcă aici intră în scenă un personaj foarte drag românilor: service-ul auto. Firma de asigurare dă banii, dar cu muncitorii nu te pui. Ei sunt şerifii absoluţi. Ei decid.

Maşina a fost depusă la service vineri. A trecut luni, a trecut marţi, va trece şi miercuri, iar muncitorii nu pot să-mi spună două lucruri simple. Primul: când pot să-mi iau maşina şi să plec. Al doilea: cam cât costă reparaţiile.

-Păi ce, şefu’, de unde să ştim noi acu’ toate astea? Când e gata, facem calculu’.

-Şi când e gata?

-Păi, nu ştim asta, repede e gata, că doar nu stăm cu ea de plăcere aici.

Recunoaşteţi discuţia? Încep să mă distrez, iar în delirurile mele mă distrez cu aruncătoare de flăcări, mitraliere, instrumente de tortură şi otrăvuri.

A înnebunit lupu!

Martie 2, 2009

duster

Dacă ăsta e noul concept Dacia, chiar că devin fan! Şi pentru că în doi ani vreau să schimb Loganu’, zău că merită să pun bani la ciorap…

Uite şi pe bunica!

dacia-1100