Posts Tagged ‘jurnalism’

Ne citim pe…

Octombrie 12, 2013

http://www.dezbaterea.ro

 

Anunțuri

Poate pentru prima dată…

Mai 16, 2011

Poate pentru prima dată, judeţul Argeş are o revistă de opinie şi atitudine cu adevărat serioasă.

Când am creat Opinii Libere nu mă aşteptam la un succes atât de rapid în mediul elitei din Piteşti şi din Argeş. Doar 5 luni de zile au trecut de la apariţia primului număr şi deja avem în această revistă editoriale politice, economice, sociale, culturale – şi chiar existenţiale.

Nimeni nu este cenzurat. Fiecare scrie ce crede.  Nimeni nu consideră că este mai inteligent decât celălalt, indiferent de funcţia pe care o are în cadrul revistei. Eşti bun şi inteligent în clipa în care eşti citit, iar cititorul rămâne cu ceva de la tine.  Fiecare îşi expune opinia responsabil, asumându-şi-o cu semnătură, fotografie şi adresă de e-mail. Nu scriem atacuri la persoană. Nu facem propagandă politică. Şi nu pariem pe fonfleuri de presă.  Ne impunem prin seriozitate, fiindcă vrem să devenim o tribună de expresie a elitei.

Iată cine suntem…

Dragoş Pătroi este alături de noi cu articole pe teme economice. Consideraţiile sale fiscale nu rămân fără ecou. L-aţi mai citit în revista Capital – şi în alte publicaţii.

În paginile revistei „Opinii Libere”, avocatul Liviu Stancu vine să-l contrazică polemic şi, totodată prieteneşte pe Dragoş Pătroi. Liviu are altă viziune asupra fiscalităţii.

Tocmai din America, Valentin Ion trimite nişte excelente şi teribil de apreciate comentarii. Unele dintre ele pun degetul pe răni atât de dureroase ale Piteştiului, încât le dăm trimitere la prima pagină, să fim siguri că facem tot ce depinde de noi să asigurăm numărul adecvat de cititori. Îi mulţumim pentru ceea ce face, altul în locul lui ar fi uitat oraşul în care a trăit, dar nu este şi cazul lui Valentin. Mulţumim, drag prieten!

Cristian Cocea îşi face timp şi ne oferă articole culturale. Cristi nu mai are nevoie de nicio prezentare. După câtă presă a făcut, toţi piteştenii îl ştiu şi-l apreciază. (Încă puţin şi-i apare cartea „Ghidul României Misterioase”, un ghid de călătorie…. Vom vinde, la tarabă, un anumite număr de exemplare, împreună cu revista Opinii Libere.)

Profesorul de filosofie Vasile Călinescu ne trimite articole… filosofice. Sunt binevenite. Sunt convins că există un public şi pentru aşa ceva.

Nu în ultimul rând, scriem noi, cei care ne ocupăm printre altele – şi de latura administrativă a revistei. Adică eu, Mihai Alexandrescu şi el,  Mihai Paul Codunas – director şi redactor-şef în caseta tehnică, prieteni în realitate.

Claudiu Diţa semnează, la rându-i, un excelent editorial, în general politic. Acest om s-a impus printr-o seriozitate exemplară, după părerea mea mulţi ziarişti ar trebui să-i urmeze exemplul.

Revista se va îmbogăţi în momentul în care vom convinge şi politicieni să se exprime în paginile ei.

NOTĂ

În curând, în paginile revistei Opinii Libere vor scrie editorialişti şi comentatori cunoscuţi din Bucureşti. Şi din alte judeţe.

Acum, cu sunetul corect

Ianuarie 31, 2011

Ceea ce auziţi va fi spotul de la Kiss FM, urmând a fi difuzat în prime-time şi în drive-time…

Dare de samă

Ianuarie 28, 2011

Nici nu s-a terminat bine emisiunea de la Argeş TV, că împotriva mea au fost îndreptate unele opinii critice. Unii s-au limitat la a spune că nu e bine ce am făcut – fără să argumenteze, evident. Alţii declară că m-am făcut „argat” – tot fără argumente.

Sigur, nimeni nu-mi citează cu subiect şi predicat declaraţiile, pentru simplul motiv că n-ar putea să mai comenteze.

Ar fi prea aplicat să spui „Mihai Alexandrescu a zis asta” – şi pe urmă să faci comentarii pe text.

Nu sunt dator să dau explicaţii nimănui, totuşi am s-o fac, pentru că pot.

1. La emisiune n-a fost prezent niciun pesedist. Pe cale de consecinţă, emisiunea a avut de suferit, din start, în planul echilibrului, motiv pentru care a fost percepută ca „pedelistă”. Moderatorul a mărturisit că a sunat vreo 10 pesedişti, dar că niciunul nu a vrut să vină, din varii motive. Nu e vina mea. Dacă aş fi fost membru PSD – şi aş fi fost convins că preşedintele meu e nevinovat – aş fi venit la televiziune şi aş fi spus-o în gura mare. Mai mult, i-aş fi strigat-o în faţă lui Mircea Andrei, iar dacă aş fi fost convins că el se află la originea arestării, i-aş fi urlat-o – repet – în faţă. (Nu s-a întâmplat aşa. Pesediştii au lipsit. E greu să-ţi asumi convingerile, nu? Constantin Nicolescu dacă aş fi, i-aş întreba pe membrii mei de partid: „Păi bine, mă, voi aţi fost alături de mine 20 de ani şi nu vă duceţi să-i spuneţi lui Andrei ăla, că n-am greşit cu nimic???” Dar… Laşitatea e uriaşă.)

2. Nu văd de ce eu trebuia să fi luat, în mod manifest, partea lui Constantin Nicolescu. Sau, în contrapondere, să-l fi acuzat de ceva anume pe Mircea Andrei. Nu mă pot substitui justiţiei, în privinţa preşedintelui Consiliului Judeţean, dacă omul este nevinovat trebuie să-şi vadă mai departe de treabă, iar dacă e vinovat trebuie să ispăşească. Logic, nu? Cât despre reţinere, înţelegem cu toţii că sintagma „pericol social” (atât de des invocată în atari situaţii) este una insuficient circumscrisă. Adică nimeni nu ştie sigur când eşti şi când nu mai eşti „pericol social”. Bănuiesc că aici trebuie întrebat judecătorul. Iar eu nu sunt judecător, eu sunt ziarist, eu comentez evenimente, nu am calificarea necesară să spun când un om este „pericol social” şi când nu este.

3. Da, am spus că a fost dinamitat un mit. Cred în continuare acest lucru, este opinia mea.

4. Cei mai simpatici sunt cei care spun că m-am făcut „argat” la Mircea Andrei. Asta e tare. Încă de la început trebuie să precizez că, în Argeş, există o sumedeneie de ziarişti roşii. Aceşti ziarişti roşii l-au lăudat pe Nicolescu şi-n culcare şi-n sculare sau, dacă nu l-au lăudat, nu l-au criticat niciodată. Personal, le-am respectat întotdeauna opiniile. Ei bine, aceşti ziarişti roşii nu s-au grăbit nici să-l critice deosebit de aspru pe Mircea Andrei, şeful PD-L. De ce? Simplu ca bună ziua. Andrei candidează la CJ şi, dacă face pocinogul să câştige, vor şi ei să se pună la adăpost, să-şi schimbe convingerile, că aşa e românul, liber schimbist. Dragii mei prieteni, eu vreau să vă spun că, spre deosebire de voi, l-am criticat pe Mircea Andrei, aşa cum voi n-aţi făcut-o şi n-o s-o faceţi niciodată, probabil de frică. Mai mult: l-am criticat pe Mircea Andrei aşa cum nu mi-am permis să-l critic niciodată pe Constantin Nicolescu. (Dacă am scris despre Andrei că are comportament de mafiot şi l-am poreclit „Don Corleone de Budeasa”, imaginaţi-vă că despre Nicolescu n-am scris niciodată negru pe alb că e mafiot şi nici Don Corleone nu mi-am permis să-l numesc, oricât de ironică mi-ar fi fost pana.) Aşa că „argaţii” sunt în altă parte. Deşi sunt de-o viaţă un om de dreapta, cred cu tărie că nimeni nu mă poate învăţa ce e aia echidistanţă profesională.

5. Unii fani PD-L spun altă trăsnaie – că nu l-am criticat suficient de mult pe Constantin Nicolescu în emisiune. Tâmpenia este atât de mare, încât nici nu cred că trebuie s-o comentez. În 10 ani de presă, am scris tot ce am considerat că trebuie scris, o vastă arhivă vorbeşte.

6. Aşa cum a scris pe prima pagină a „Ziarului de Argeş”, directorul Dan Donoiu nu are nimic în comun cu emisiunea de la Argeş TV. Nu ştia că mă duc, aşa că, dacă cineva ar avea de gând să arunce şi în el cu pietre, ar face o mare prostie. Cu 20 de minute înainte de emisiune nu ştiam nici eu că mă duc. Am fost invitat din scurt şi am luat o decizie rapid. Profesional, am acceptat această invitaţie şi această provocare de a comenta un subiect extrem de dificil. La fel cum am apărut la televiziune să comentez – Dan îşi aminteşte – multe alte subiecte dificile, în decursul timpului. Suntem jurnalişti şi aceasta este meseria noastră. Eu unul mi-o onorez, dacă cineva are altă opinie, o poate spune – şi o poate argumenta, dacă crede că argumentele au vreun rost.

7. Nu pot să comentez, deocamdată, infarctul lui Constantin Nicolescu. Şi pe mine m-a şocat să văd că un om care părea atât de sănătos – cu o lună înainte a schiat la Braşov – a căzut astfel secerat. Evident că îmi pare rău, îl cunosc pe Nicolescu de 10 ani – de când asist la conferinţele sale de presă de la PSD Argeş şi de la CJ – şi trăiesc momente definitorii de înţelegere a precarităţii omului, acutizate, dacă vreţi, şi de decesul lui Florea Costache, om cu care obişnuiam să discut chestiuni mult dincolo de… politică. Şi da, am spus în emisiunea de la Argeş TV că îl respect pe Nicolescu – dar probabil n-am mai adăugat: atâta timp cât justiţia îl găseşte nevinovat.

8. Despre Calinic nu mai spun nimic, am spus destule.

9. Nu. Eu nu sunt genul care să zbiere isterizat că trăim în dictatură. Personal, sunt un om liber. Am fost întotdeauna.

În altă ordine de idei, azi am făcut un spot audio absolut beton pentru revista „Opinii Libere”. O să-l ascultaţi la radio.

It will come to us!

Ianuarie 19, 2011

Revista „Opinii Libere” se dezvoltă.

În primul rând pot să spun că are cea mai spectaculoasă ţinută. Poate sta, fără inhibiţii, lângă orice publicaţie naţională sau străină. Ambiţia noastră a fost să depăşim paginarea lipsită de profesionalism cu care s-a confruntat întotdeauna presa locală. Stilul „sorcovă” a fost înlocuit cu cel sobru, corect.  Calitatea hârtiei îţi spune şi ea, încă de la început, că nu ţii în mână o fiţuică oarecare.

În al doilea rând, toate articolele, reportajele, editorialele şi interviurile sunt de calitate.  Asta înseamnă că nu publicăm zvonuri bombastice neverificate şi neverificabile, refuzăm să tratăm subiecte superficiale sau frivole şi mizăm pe interesul publicului pregătit şi informat care caută să aprofundeze lucrurile. Da, există şi astfel de oameni. Lor ne adresăm noi şi sunt convins că această pătură socială contează în România de azi. Dovada că reuşim este aceea că revista dispare rapid de pe tarabele amplasate în zonele civilizate ale oraşului.

În al treilea rând, de luna viitoare, revista va avea site. Vom face asta pentru a ne asigura două lucruri: interactivitatea şi posibilitatea de a publica, în timp real, cele mai importante ştiri (care nu şi-ar găsi locul într-o publicaţie săptămânală). Vom miza foarte mult pe componentele video şi audio.

În al patrulea rând, vor veni puhoi surprizele. De exemplu, cum ar fi să ascultaţi fragmente de editorial citite de către autorii lor, fragmente din interviuri înregistrate la cald, să primiţi săptămânalul împreună cu o carte, cum face presa naţională – şi aşa mai departe? Răbdare, Moş Crăciun se gândeşte la toate.

În al cincelea rând, vom demara procesul de branding şi marketing. Suntem conştienţi că avem concureţi care există de mai bine de 10 ani pe piaţă, iar noi sunten doar de o lună. But… It will come to us!

Sigur, vând aici doar câteva dintre idei, cele mai superficiale care-mi vin, pe moment, în minte. Apele sunt mult mai adânci şi mai tulburi. În jumătate de an produsul va prinde contur, se va stabiliza în mentalul publicului nostru. Până atunci, orice critică e binevenită.

 

Povestea unei reviste

Decembrie 29, 2010

A fost o muncă uriaşă, care a fost dusă la bun sfârşit în doar două luni de zile.

În luna noiembrie am înfiinţat societatea SC Opinii Libere SRL. Tot atunci am purtat discuţii cu Mihai Paul Codunas şi Claudiu Diţa şi ne-am gândit împreună cum ar trebui să arate revista. Voiam o revistă elegantă, elitistă, neapărat de dreapta (fără să fim, totuşi, talibani ai dreptei), în care cititorii să poată găsi interviuri dense, eseuri şi comentarii pertinente despre scena politică, despre administraţia judeţului Argeş, despre fenomenele culturale etc.

Am mâzgălit un top de hârtie, imaginând felul în care trebuia să arate revista „Opinii Libere”, de la prima până la ultima pagină. Am umplut sufrageria cu Le Figaro, Le Monde, Financial Times, USA Today, Les Echos etc. – în căutarea inspiraţiei… Asta o făceam seara. Ziua, alergam pe la tipografii, să comparăm preţurile şi pe la difuzori, să încheiem contractele – ca să apărem, încă de la început, la aproape toate chioşcurile de presă. Apoi, ne trebuia un spaţiu, în care să facem redacţia. Am rezolvat şi acest aspect: avem redacţie într-o poziţie relativ centrală – şi acces la instituţii.

Încă de la primul număr, am simţit entuziasmul. Toată lumea a scris excepţional. Ce să zic, noaptea am fost în tipografie, să văd primul număr cum iese din rotativă, pe hârtie off-set

Prietenul Cristian Cocea a venit cu o rubrică de eseu cultural. Vreau să vă spun că este o rubrică foarte apreciată, multă lume se bucură că îl poate citi din nou pe Cristi. El conduce acum o instituţie culturală din judeţ. A făcut, o vreme, pasul înapoi din presă, păstrând mici colaborări. Acum sper că se regăseşte cu plăcere ca autor într-o revistă – să spun – diferită.

Apoi, ni s-a alăturat prietenul Valentin Ion. Este piteştean, însă acum trăieşte în America (ca cetăţean american), deci cunoaşte din experienţa proprie două lumi foarte diferite, chiar opuse. Eseul săptămânal al lui Valentin Ion este, pe cale de consecinţă, unul foarte valoros. Şi mă bucură teribil surpriza pe care a produs-o: „Cine este acest domn? Cum a ajuns să scrie la Opinii Libere? Unde l-aţi găsit?” Oamenii se întreabă – şi îi sorb textele. Foarte bine, presa locală avea nevoie de nume noi, de aer proaspăt. (A fost ziarist, o perioadă, în Piteşti, până să plece în America, dar cititorii l-au uitat…)

Despre intransigenţa lui MP Codunas, nu cred că trebuie să mai scriu nimic – multă lume a încercat să-i închidă gura, să-l intimideze, să-l cumpere. Or, Mihai a rezistat. Nici măcar când i-a confiscat DNA agendele şi carneţelele de ziarist nu s-a lăsat călcat în picioare şi a stat cu fruntea sus în faţa acestui abuz. Dintre noi, a reuşit până acum să „dea” cele mai tari subiecte.

Şi pe Claudiu Diţa au încercat fel de fel de nebuni să-l intimideze. Ba că scrie mai mult ca Nicolae Iorga, ba că textele lui n-au valoare, ba una, ba alta… Nici Claudiu nu s-a lăsat intimidat şi a mers mereu pe linia lui.

Iuliana Albu se va ocupa de justiţie. Tribunalul, Parchetul, DNA – astea sunt „zona” ei. E o tipă mişto şi sperăm să facă treabă. Lumea asta a justiţiei este destul de… neprietenoasă.

Aceştia suntem. Primele trei numere au bulversat pe toată lumea. „Voi ai cui sunteţi?” – mă-ntreabă toţi. Adică cine ne finanţează… Păi, Să mă ia naiba dacă ştiu.

Am dat şi-n Tudor Pendiuc, şi-n Constantin Nicolescu, iar oamenii au spus rapid că suntem ai PDL. Apoi l-am scris pe Mircea Andrei, tartorul PDL. Oamenii au zis că suntem pesedişti. Staţi să vedeţi la anul ce-o să facem! Deocamdată, negociem primele contracte de publicitate – şi nu contează în ce sferă de influenţă politică sunt firmele sau managerii cu care discutăm.

Uite, eu mă duc ca un om la alt om, discutăm, vedem cum putem stabili acel gen de relaţie win-win. Nimeni nu obligă pe nimeni la nimic, visul meu profesional cel mai mare este să se termine o dată cu toate mizeriile din presă, iar credinţa mea este că acest business poate fi unul curat. Asta încerc, asta încercăm toţi. Pariul meu este că vom reuşi.

Deocamdată, trebuie reţinut faptul că în Argeş a apărut revista „Opinii Libere„. În zona publicaţiilor premium, nicio altă revistă nu poate să concureze cu ea. Şi să nu uit: se distribuie şi-n Câmpulung, şi-n Curtea de Argeş, ne vom strădui s-o ducem şi la Costeşti, şi la Topoloveni…

Timp avem. Timpul e de partea noastră.

Interviu

Decembrie 20, 2010

Un interviu despre revista „Opinii Libere” – şi despre alte lucruri – puteţi citi pe ePiteşti.ro.

A apărut…

Decembrie 15, 2010

…şi nu seamănă cu nimic din ce se găseşte pe piaţa locală. Când toate pisicile sunt negre, eu sunt pisica albă – şi lumea se uită la mine.

Are un vag aer vintage, interbelic. Exact cum îmi doream. Oamenii spun că nu am public pentru aşa ceva. Dacă o făceam la fel ca pe restul, ziceau că n-am făcut nimic nou. Oricum, lecţia de a merge pe drumul meu am învăţat-o demult.

Parcă altfel îţi vine să faci business…

Poza asta mi-a făcut-o domnul redactor-şef, Mihai Codunas. Arăt a om serios, cu revistă, cum s-ar spune…

Rog cititorii furioşi să se bucure de suspans!

Decembrie 11, 2010

Nu intraţi în panică! Mai este foarte puţin până apare revista „Opinii Libere!” Cât mai este până miercuri? 4 zile. Deci îmi rog cititorii furioşi să aibă… puţintică răbdare.

Deocamdată, mă delectez cu zvonistica. Cu presupunerile. Cu informaţiile venite „pe surse”. Adicătelea, umblă vorba că fac ziar cu PNL. OK, dar dacă fac cu PD-L? Dacă, simţind că am stofă de lider sindical, mă sponsorizează PSD? Dacă, dacă, dacă… Dar dacă am găsit, pur şi simplu, o comoară? Şi îmi permit să scriu ce vreau, despre cine vreau? Ia să vedem, aşa voi face? Că, până acum, aşa am făcut…

Oricum, revista va fi elitistă, aşa cum îmi place mie. Nu se va adresa imbecililor care caută titluri sexiste, poze deocheate, articole vulgare. De fapt, însăşi macheta – care este impecabilă – va respinge creaturile devoratoare de stârvuri.  Publicum meu? Cel spălat, cel pretenţios, cel evoluat, cel inteligent, cel cu nevoi superioare. Cel care nu „se plictiseşte” să citească analize sofisticate, pamflete subtile, interviuri cu miez.

Mai este puţin până miercuri. Şi misterul… va continua – ce credeaţi? Auzi, dom’ne, „Opinii Libere”… Hm!

 

 

… micile pasiuni trebuie să dispară!

Decembrie 3, 2010

Multă lume mi-a spus că acest nume de revistă – „Opinii Libere” – va fi considerat fie pleonastic, fiindcă opiniile sunt, de la sine, libere, fie prăfuit, fiindcă, în urmă cu 21 de ani, imediat după revoluţia din 89, cam toate erau libere, presa, ca şi oamenii, iniţiativele, ca şi consecinţele lor.

În presă, ideea de opinie nu conţine, în mod necesar, ideea de libertate.

Dimpotrivă, opiniile vehiculate în presă – multe dintre ele – sunt aservite celui care plăteşte. Deci sunt manipulatoare. Adică sunt construite pe bani, pentru a implementa convingeri în rândul maselor. Schema este, la final, următoarea: „dacă X, ziarist, opinează Y, atunci eu, cetăţean, opinez tot Y”. Priviţi în jur – mulţi oameni încă îşi extrag reperele existenţiale din talk-show-uri sau din editoriale.

Dacă edităm revista „Opinii Libere” o facem în ideea că opiniile jurnaliştilor aparţin jurnaliştilor, nu sunt dictate prin telefon şi nici „frăgezite” la o cafea. Personal, n-am nimic împotrivă ca un jurnalist să aibă o credinţă politică. Eu, de exemplu, m-am declarat întotdeauna ziarist de dreapta. Nu „înghit” comuniştii – şi nici pe urmaşii lor. (E drept că, în ultima vreme, evoluez către un umanism binevoitor…) Dar am toate argumentele împotriva ziariştilor cu opinii atât de versatile, încât sunt întotdeauna ale celor de la „la putere”. Aceşti ziarişti sunt portavocile puternicilor momentului. Opiniile lor scrise în gazete şi expuse în emisiuni, nu sunt libere. Avem de-a face cu gândirea încătuşată şi este cu atât mai dureros cu cât nu se mai poate vorbi de cenzură, ca pe timpuri, însă vorbim de căluşul pe care ţi-l pun banii. Banii sunt buni. Sunt importanţi pentru noi toţi. Dar pot fi făcuţi şi altfel. (Asta ar putea fi o naivitate din partea mea, vă rog să mă scuzaţi.)

Multă lume mi-a spus că acest nume de revistă – „Opinii Libere” – va fi considerat fie pleonastic, fiindcă opiniile sunt, de la sine, libere, fie prăfuit, fiindcă, în urmă cu 21 de ani, imediat după revoluţia din 89, cam toate erau libere, presa, ca şi oamenii, iniţiativele, ca şi consecinţele lor.

Am arătat de ce sintagma „Opinii Libere” nu este pleonastică – cel puţin nu când este vorba de presă. Acum am să arăt de ce „libertatea” nu trebuie considerată învechită.

Ideea de libertate este una profundă şi cred că este un element constitutiv al fiinţei umane. Maimuţa care s-a ridicat în două picioare a încălcat regulile speciei pentru a o îmbunătăţi fundamental. Iată întâia dovadă de libertate! De la orientatio încoace, trăim – ca oameni – în spiritul libertăţii. (Excepţie fac momentele tenebroase, se-nţelege.)

Măcar aşa, ca exerciţiu, libertatea trebuie redefinită în noul context, acela pe care îl impune lumea de azi. Globalizarea accelerată redefineşte fiinţa umană, implicit ideea de libertate. În viitor, ne vom raporta altfel unii la ceilalţi, poate că deja o facem. Deşi aspirăm permanent să fim liberi, nu mai putem fi ca în urmă cu 21 de ani. Libertatea zilelor noastre cred că ţine mai puţin de entuziasmul anilor 90 şi mai mult de felul în care ne proiectăm pe noi înşine în viitor. În ziua de azi, poţi spune că îţi lipseşte libertatea, dacă nu eşti lăsat să evoluezi. Iar servituţile îmbracă – şi ele – hainele timpurilor.

Proiectarea de sine în viitor a omului este stopată de consumerism, de imperativele reclamelor care ne spun să trăim „aici şi acum”, de creditele la bănci care ne jalonează următorii 10 ani din viaţă, de aparteneţa la branduri sau la cutume corporatiste, într-un cuvânt de toate reflexele pe care ni le condiţionează „satul global”.

Opinii Libere” este o revistă care apare în Argeş, dar îmi doresc să se raporteze la „satul global”. Eu, unul, sunt sătul de ceea ce se cheamă „patriotism judeţean”, o mentalitate bolnavă care ţine lucrurile în loc. Altfel spus „…micile pasiuni trebuie să dispară!” Iată şi sloganul revistei!

Continuarea acestui text o puteţi citi în revista „Opinii Libere”. Din 15 decembrie, găsiţi revista la chioşcuri.