Posts Tagged ‘interviu’

Iani Popa explică de ce liberalii „s-au predat” PSD (II)

Aprilie 12, 2011

Săptămâna trecută scriam un interviu în care îl provocam destul de dur pe preşedintele PNL Argeş Ion Popa.
Am făcut acest lucru pentru a-l stimula să dea în presă răspunsuri pe care le aşteaptă inclusiv membri ai PNL Argeş. Am socotit că Ion Popa este dator faţă de aceşti oameni să le explice unde are de gând să-i ducă. Şi a făcut-o, zic eu, fără inhibiţii.
În această a doua parte a discuţiei noastre, preşedintele PNL Argeş ne dezvăluie latura managerială a gândirii sale. Dincolo de doctrina şi tradiţia PNL, există calcule care includ împărţirea colegiilor parlamentare, sondajele privind candidaturile municipale & judeţene şi negocierile care se vor purta între PNL şi PSD la nivel central.
Vă invit să analizaţi calculele pe care le face preşedintele PNL Argeş.

-Perianu a declarat că îl va susţine pe Tudor Pendiuc la primăria Piteşti. Probabil, ca să facă arteziene scumpe încă 4 ani de acum înainte…
-Dacă va fi desemnat ca şi candidat al USL, vom fi obligaţi să facem lucrul ăsta.
-Cine vă obligă? Sunteţi liberi…
-Nu-i adevărat, s-a făcut înregistrarea la tribunal şi s-a făcut un protocol naţional al USL despre necesitatea căruia am vorbit. Vreau să fac o socoteală pe care s-o priceapă toată lumea… PSD are 17 Consilii Judeţene. Aşa a votat poporul român. PSD va avea 21 de candidaţi susţinuţi de PNL, PSD şi PC, iar PNL – partidul ăsta care trebuie să ţină tradiţia în continuare – are, la ora actuală, doar 5 Consilii Judeţene. Şi va avea 20 de candidaţi. Pe principiul parităţii. Cu ce mă deranjează, ca lider al PNL, să ştiu că că voi avea 20 de candidaţi ai mei, de la doar 5 pe care i-am avut? Acei 20 de candidaţi vor fi susţinuţi de toate celelalte partide, deci cu şanse mai mari să câştige Consiliile Judeţene. În acelaşi timp, PNL îi susţine pe cei 17 plus încă 4, de la PSD şi PC… N-am nicio vină, în Argeş – eu, Ion Popa şi PNL – că piteştenii îi acordă 80% încredere lui Tudor Pendiuc. N-am nicio vină.
-Nu ştiţi să marketaţi un candidat puternic. Aţi ieşit cu Anca Barbu, cu bâta… Un candidat se marketează după reguli, ca… un produs de telefonie mobilă, ca să fac o comparaţie nu foarte reuşită. Iată, PDL este un partid nou, care s-a pus pe piaţă ca un hypermarket…
-Hai să-ţi spun ceva PDL este ca un primar care se mută de la un partid la altul şi câştigă. PDL nu este un partid, aşa cum suntem noi, de 135 de ani.
-În aceşti ani n-aţi reuşit cine ştie ce performanţe de awareness… Deşi sunteţi de elită.
-Elitele sunt puţine. Liberalii, oriunde în lume, nu sunt un partid de mase. Liberalismul este cotat în România la 20% – şi asta e mult pentru liberalism, mai ales dacă vedem cum arată acum societatea românească. Dacă te uiţi, peste tot în lume liberalismul are procente mici şi se adresează celor de la clasa medie în sus. Dar vroiam să spun altceva, referitor la creşterea economică… Eşti obligat să cheltuieşti banii în momentul în care i-ai produs. Nu poţi să ţii pensiile şi salariile pe loc, nu poţi să te opui construirii de şcoli şi spitale, de utilităţi la sate.
-S-au deblocat, recent, pentru Argeş 100 de milioane de RON pe Ordonanţa 7, privind alimentările cu apă…
-Puţin, foarte puţin.
-Sunt, totuşi, condiţii de criză.
-Nu-i adevărat. Criză este oriunde, oricând.
-Cum aşa? În felul ăsta nu cred că a mai fost. Tăieri de salarii şi de pensii au avut loc în toată Europa şi investiţiile s-au oprit.
-Foarte rău… Dar hai să revin puţin la chestiunea cu USL, fiindcă trebuie să mai explic ceva. Numai cine nu vrea nu înţelege că şansele pe care le au liberalii acum sunt mult mai mari, fiind susţinuţi de încă două partide.
-Fals. Cu ajutorul liberalilor, Argeşul va rămâne roşu. Nu va fi niciodată galben.
-Să luăm candidaturile la Parlament. Acestea vor fi împărţite la doi. Jumătate le va lua PSD, pentru că acum are un număr mare de parlamentari. Şi jumătate le va lua ACD. Obligaţia PNL este de a oferi PC acele 30 de candidaturi câte ar trebui ca partidul să-şi creeze grup parlamentar. Noi, de asemenea, vrem restul. Practic, ajungem la raţiunea creării acestui USL. Şi vom rămâne partide de sine stătătoare. În Argeş, istoria ne spune că PNL a obţinut 16% – foarte puţin, în ciuda tradiţiei noastre. De ce? Aşa cum zici tu, n-am ştiut să ne brenduim, n-am ştiut să ne facem campanie… Dar, totuşi, oamenii dacă apreciau ce am făcut noi, puteau să ne dea o medie de măcar 20%. Tot În Argeş, din cele 9 colegii de deputaţi PSD a închis 3 şi a câştigat încă 5, deci a câştigat 8 colegii din 9, iar din cele 4 colegii de Senat a închis 2 cu 50% plus 1 şi le-a câştigat pe toate 4.
-Ce se va întâmpla în 2012?
-În 2012, PNL Argeş va da acelaşi număr de candidaţi la Parlament, ca şi PSD. Practic, plafonezi PSD la numărul de candidaţi stabilit (ei au 6 parlamentari acum) şi tu candidezi cu ai tăi, oferindu-ţi şansa de a fi susţinut de USL. Deci, să nu-mi spuneţi mie că lucrul ăsta nu s-a făcut cu strângere de inimă atât din partea PNL (doctrinar), cât şi din partea PSD (ca rezultate). S-au făcut sacrificii mari de tot. PNL va ieşi bine, dacă faci socoteala. Singuri, avem 1 deputat şi 1 senator. Iar în Uniune, pot să-mi măresc şansele să am 5 candidaţi susţinuţi de PSD şi PC.
-La locale?
-Se vor face sondaje pe candidaţi şi pe partide, la nivel de municipiu şi de judeţ. Vom vedea cine iese mai bine şi vom intra într-un malaxor naţional care se numeşte negociere. Nu este obligatoriu ca cel care iese pe primul loc în sondaj să fie şi candidat. Din păcte pentru noi, n-am reuşit în 20 de ani să scoatem PSD de la CJ şi pe Pendiuc de la primărie. Şi, din păcate, există un agreement ca dreptul de preemţiune al celui care este pe post să aibă raţiuni electorale. E greu ca, în urma negocierilor, să ne impunem un candidat pentru unul din cele două posturi. Asta e partea care ne doare şi ne deranjează pe noi, liberalii. Reversul: acelaşi protocol spune că postul secund – vicepreşedinte de CJ şi viceprimar – aparţine celuilalt partid. E un avantaj pentru partidul care nu iese aşa bine în sondaj. Mi-e foarte greu să le explic tuturor aşa cum fac cu tine.
-Păi, de asta scriu în ziar…
-Şi mai este ceva… Poate pentru prima dată, în istorie, PNL va da Preşedintele României.
-Aici ai dreptate. Dinu Patriciu va fi preşedintele României.
-A, nu! Nu poţi să spui aşa. Păi, înseamnă că şi despre Barak Obama poţi zice că este păpuşa bancherilor evrei. Puteai să-l întrebi pe Crin Antonescu, când a fost la Piteşti şi ţi-ar fi răspuns că, în toată această perioadă de 2 ani de zile, el n-a vorbit cu Patriciu decât o singură dată, la un eveniment public. Chiar şi eu m-am întâlnit o singură dată cu Patriciu, iar colegii mei l-au văzut doar la televizor. Omul nu are funcţie în PNL, nu e parlamentar, nu finanţează partidul…

Anunțuri

Iani Popa explică de ce liberalii „s-au predat” PSD

Aprilie 5, 2011

Actul politico-mediatic este complet în momentul în care politicianul reacţionează la ideile dintr-un editorial.
A vrea să contrazici – faţă în faţă – un ziarist înseamnă a fi un politician viu, pentru care intervenţia într-un sistem de gândire nu este insula interzisă, ci o ambiţie. „Marea glorie nu este să învingi, ci să convingi” – spunea Victor Hugo. Preşedintele PNL Argeş, Iani Popa nu m-a convins că alianţa electorală PNL-PSD este bună. Dar respect faptul că a încercat s-o facă, sunându-mă şi propunându-mi o discuţie, la o cafea. În plus, Iani Popa a dovedit că face faţă unei discuţii dure.
Aşa se face politică şi aşa se face presă. Şi, poate, din astfel de întâlniri se nasc adevăruri de folos ambelor tabere: politicii şi presei.

– Adevăraţii fani ai liberalismului nu vor fi niciodată alături de alianţa PSD-PNL. Şi nici reprezentanţii acestui partid istoric – membri sau nemembri – nu tolerează cu inima deschisă alianţa cu neocomuniştii.
– Pe mine m-a motivat foarte mult reacţia pe care au avut-o seniorii. Mircea Ionescu Quintus, Radu Câmpeanu…
– Quintus a avut probleme cu fosta Securitate. Nu se pune.
– Indiferent ce se spune – că Radu Câmpeanu n-a mâncat salam cu soia, fiindcă a stat la Paris sau că Mircea Ionescu Quintus a avut un angajament sau ce o mai fi făcut el – aceştia sunt seniorii noştri. Mircea Ionescu Quintus are 94 de ani, participă la toate şedinţele de birou politic teritorial de la Prahova, la toate şedinţele BPC şi ale Consiliului Naţional Executiv. Faptul că cei doi au înţeles şi au susţinut alianţa aceasta politică nu înseamnă că liberalii nu mai sunt liberali sau că pesediştii nu mai sunt pesedişti.
– Ba înseamnă. Te-am întrebat într-o conferinţă de presă care crezi că va fi partea slabă şi care partea puternică din această Alianţă liberalo-socialistă. Intuiam răspunsul parităţii, dar în Argeş tu nu ai cum să fii partea puternică în raport cu Nicolescu. Faţă de tine, el este liderul. E suficient să apară într-o poză, alături de tine şi de Lazăr de la PC şi chiar neştiutorii ar spune cine e liderul dintre voi. Pentru liberali, chestia asta ar trebui să fie intolerabilă.
– E discutabil ce spui. În 2012, cel care va nominaliza premierul este acelaşi Traian Băsescu. În ironia sa – de fapt miştocăreală, că ironia presupune şi o doză de inteligenţă – Băsescu îi va chema pe toţi şi va întreba, bă, aveţi vreunul 50%? N-avem tovarăşu’ preşedinte. Păi, atunci îl pun pe Emil, sau pe Nuţi, sau pe cine vrea el… Pentru a nu se întâmpla aşa ceva şi pentru a scăpa ţara din nenorocirea în care se află a trebuit ca şi noi, şi pesediştii să strângem din dinţi şi să facem această construcţie politică, menită să obţină acei 50%.
– În ce nenorocire se află ţara şi n-ar mai fi dacă aţi veni voi la putere?
– Păi, ca liberal, mă doare cel mai tare zona economică. Nu s-a luat nicio măsură de relansare economică, s-a mărit TVA, s-au mărit taxele, s-au desfiinţat 200.000 de societăţi comerciale, nu se întrevede nicio relansare sau vreo creştere a consumului…
– Să ne oprim puţin. Nu este un lucru bun desfiinţarea firmelor, iar impozitul forfetar a fost o prostie. Dar trebuie să recunoşti ceva. Au existat oameni care aveau şi 50 de firme. Soacra, ginerii, nevestele, copiii, toţi erau proprietarii a două, trei firme. Asta nu e o filosofie de dreapta şi nici capitalism nu este. Nu erau firme care produceau în mod real, nu plăteau taxe către stat şi nici locuri de muncă nu creau. Erau folosite în scopuri neeconomice şi neortodoxe.
– De acord. E ca şi cu spitalele. Dar una e să desfiinţezi spitalele ineficiente şi alta e să le desfiinţezi en-gros. La fel şi cu firmele.
– Firmele eficiente s-au menţinut… SRL-urile de apartament s-au mai rărit. Aşa trebuia!
– Păi, SRL-ul ăla de apartament nu e obligatoriu să facă ce spui tu. Poate la el lucrau nevasta, copilul şi aveau salarii de la firma respectivă. Îşi luau o maşină în leasing, îşi luau un televizor şi-l puneau în casă şi aşa mai departe, stimulau consumul. Asta arată că pedeliştii nu s-a gândit când s-au luat măsurile care s-au luat. Nu poţi să spui că mai ai cotă unică atunci când ai şi impozit forfetar, cum a fost în România. Asta au făcut băieţii ăia care zic că sunt de dreapta. Iar la nivel macro, deficitul bugetar este de 33 de miliarde de euro.
– Păi, cât de mult s-a cheltuit în România anii trecuţi? Enorm. Deficitul e explicabil.
– E o idee falsă. România a prosperat atunci, iar acum PDL o face pe partidul de dreapta, în condiţiile în care a guvernat alături de PSD şi se trag din acelaşi trunchi ideologic.
– Noi, ziariştii de bună credinţă, am criticat foarte tare guvernarea PDL-PSD. Iar la momentul ăsta niciun ziarist de bună credinţă nu poate spune că ţara e guvernată eficient sau că PDL e un partid eficient. Însă când şi ultimul reper politic al unei generaţii şi al unei elite – mă refer la PNL – trece în barca neocomuniştilor, ce mai e de făcut? Cei care sperau că PNL mai poate recupera ceva din România bună, cea cu parfum interbelic, şi-au pierdut speranţa, fiindcă, acum, voi sunteţi alături de urmaşii celor care, în 1945, îi expropriau pe „burgheji”.
– Ponta a făcut lucrul ăsta?
– Cine e Ponta? Hai să te întreb altfel, ascultă Iliescu de Ponta sau invers?
– Dă-mi exemple din Argeş. Cine a fost comunist aici?
– Păi Pendiuc n-are rădăcini comuniste? Nicolescu n-are rădăcini comuniste? Să fim serioşi.
– Dar de ce nu discutăm de Radu Vasilică, de Mircea Drăghici? Oameni care n-au fost cei despre care vorbeşti tu.
OK, Nicolescu ascultă de Radu Vasilică sau invers? Ideologic, aşa… E jocul autorităţii.
– E, dacă stăm să discutăm aşa… Poate că toţi avem, pe undeva, o legătură cu acel sistem…
– A, nu. Eu n-am nicio legătură.
– Nici eu. N-am fost membru de partid. Mama mea e grecoaică, n-a avut cetăţenie română, n-a fost membru de partid. Nici bunicul, fiindcă a fost deţinut politic. Tatăl meu a fost membru de partid, fiindcă a avut funcţie de conducere.
– Deci tatăl tău a fost comunist. Mă rog. Dar de ce tu a trebuit să semnezi un act alături de dl. Nicolescu? Nu putea funcţiona Alianţa şi fără acel act? Ori nu ştii istoria, ori e ceva în neregulă cu tine.
– Te referi la semnarea protocolului?
– Da. Măcar nu-ţi lăsai semnătura pe o hârtie.
– Este obligatoriu pentru funcţionarea acestei uniuni. Uniunea are ca scop înlăturarea acestei puteri. Şi uniunea trebuie să funcţioneze într-un cadru legal. Dacă îţi aminteşti, în 2009, când o moţiune de cenzură a trântit guvernul Boc, se crease acea majoritate formată din PSD, PC, PNL, UDMR. Băsescu a spus că acea majoritate nu reprezintă ceva legal, înregistrat la tribunal. Înregistraţi-vă, zicea Băsescu, pe urmă veniţi să-mi cereţi mie… Dacă mergeam şi acum în acelaşi sistem, păţeam acelaşi lucru. Am evitat, acum suntem înregistraţi la tribunal. Iar Băsescu trebuie să recunoască majoritatea. Protocolul despre care vorbeşti l-aş fi semnat şi cu picioarele.
– Şi uite cum tradiţia s-a dus pe copcă doar aşa, să vă recunoască Traian Băsescu majoritatea. Bine. Anticipăm, o să veniţi la putere şi o să vă certaţi pe bani. Liberalii şi neocomuniştii se vor certa pe banii statului. PSD o să iasă învingător din cearta asta. Iar PNL nu va mai exista.
– USL s-a construit pe principiul parităţii. Pentru a echilibra forţele am construit alianţa cu Partidul Conservator, Alianţa de Centru-Dreapta. Forţa nu ţi-o dă doctrina, ideologia sau calitatea oamenilor pe care-i ai în partid. Nu de aici vine forţa, ci din voturile pe care le obţine. Forţa unui partid vine de la electorat.
– Şi aţi găsit PC, cu 2% şi trei televiziuni?
– În momentul în care ai un partid ca PNL – tradiţie, oameni, guvernare bună – şi electoratul îţi dă doar 20%, ce să mai faci? Păi, PSD a primit 30%, mai mult decât PDL. Aşa, neocomunişti cum le spui tu. Dar, n-ai dreptate, s-au mai schimbat lucrurile.
– În Piteşti, PSD a primit parcă şi 70%. Pendiuc a făcut fântâni arteziene de milioane de euro, a pus pavele chinezeşti de proastă calitate, a lăsat câinii liberi, iar prostimea şi ţăranii l-au votat în masă. Tinerii care sperau că vor trăi într-un oraş civilizat au luat ţeapă, au primit kitsch. De ce trebuie să rabd eu un oraş atât de mizerabil? Pe Pendiuc o să-l susţină liberalii care, pe vremuri, aduceau în România aerul rafinamentului Occidental?
– Ai dreptate. Dar nu am stabilit încă cine va fi candidatul la primăria Piteştiului din partea USL.
– Ei! Doar n-o să-l susţină Pendiuc pe Gerea la primărie din partea USL Argeş, s-ar întoarce lumea pe dos…

–    va urma –

Ultimul interviu

Ianuarie 16, 2011

Florea Costache: Omul nu este invelişul care se vede. Suntem mai mult decât atât…

Acum două luni şi jumătate, prin noiembrie 2010, Florea Costache m-a invitat pentru prima oară în biroul său, să bem un ceai.
Mă grăbeam, nu înţelegeam de ce mă invită – dar am acceptat. Mi-a trecut prin minte că vrea să-mi dea rapid vreo informaţie legată de administraţie sau să discutăm politică. Or, Florea Costache părea sătul şi de administraţie, şi de politică.
M-a surprins biroul său plin de cărţi, în special religioase : Vieţile Sfinţilor Părinţi, câteva Filocalii, Coranul, Biblia… În aşteptarea ceaiului, l-am întrebat dacă găseşte vreun adevăr în textele religioase. „Şi adevăr, şi consolare„, mi-a răspuns el. Apoi mi-a citit câteva pasaje din „Noul Testament„. Au urmat câteva polemici religioase. I-am mărturist că sunt ateu. M-a privit cu îngrijorare, apoi a zâmbit şi mi-a spus că sunt tânăr şi că am vreme să mă dumiresc cum este cu sufletul omului. M-a întrebat ce mă consolează. „Nimic„, i-am răspuns. De atunci, după fiecare conferinţă a Consiliului Judeţean, ne-am văzut în biroul său – împreună şi cu alţi jurnalişti – să discutăm chestiuni filosofice şi religioase.
La un moment dat mi-a venit ideea să facem un interviu. A acceptat. În acea vreme aveam o colaborare cu un săptămânal editat la Bucureşti. Acel săptămânal mi-a refuzat interviul, pe motiv că nu era „de interes”. Nu l-am mai publicat pe nicăieri, în fond presa zilelor noastre refuză să publice şi chestiuni umane.
Când am citit, seara asta, ştirea că Florea Costache a murit, mi-am amintit de acest interviu. L-am recuperat din opţiunea „Sent” a adresei mele de Yahoo. Îl trimesesem la Bucureşti la data de 7 decembrie 2010. Îl public acum.

Sunteţi unul dintre oamenii de administraţie din Argeş cu care se mai poate discuta şi altceva în afară de subiectul sec al împărţirii bugetului. Bunăoară, sunteţi un pasionat cititor. Printre dosare, văd pe biroul dvs. mari cărţi fundamentale… Găsiţi răspunsuri la întrebările care vă preocupă?
Omul nu este doar învelişul acesta care se vede. Suntem mult mai mult decât atât – şi constat că nevoile spirituale ale omului abia dacă mai sunt amintite, în epoca actuală. Dincolo de politică şi de administraţie, în general dincolo de profesie, vreau să spun că viaţa noastră este compusă şi din adevăruri simple, umane, la care îmi place să revin când am puţin timp liber şi despre care îmi place să discut cu cei care le înţeleg.
Care ar fi adevărurile umane simple, însă date uitării? Oamenii zilelor noastre nu-şi mai pun astfel de probleme…
Tocmai pentru că refuzăm să gândim, lucrurile sunt cum sunt şi societatea este cum este. Privesc societatea şi observ, de exemplu, că este bântuită de marile păcate capitale: trufia, avariţia, desfrânarea, pizma, lăcomia, mânia, lenea. Acum, serios vorbind, câte persoane publice vedeţi încearcând din greu să nu aibă toate aceste defecte? Eu văd foarte puţine. Aici nu mai este vorba de religie, deşi fundamentul problemei este religios. Este vorba de comportamentul nostru zilnic care face ca aerul să fie irespirabil. Trufia în politică, la fel ca şi în administraţie, este de natură să degradeze lucrurile, să creeze tensiuni, e ca şi cum orgoliul nostru ar conta, înaintea scopului comun, acela ca tuturor să ne fie mai bine. Sunt în administraţia publică dinainte de anii 90. Am văzut două sisteme şi am muncit, zi de zi, în aceste două sisteme. Ştiu despre ce vorbesc şi, dacă lucrurile nu merg bine, una dintre cauze este că oamenii sunt trufaşi, avari. Şi nu au credinţă.
Eu, de exemplu, sunt ateu. Ar trebui să fiţi şi d-voastră, fiindcă aţi trecut prin comunism. De ce aveţi tendinţa de a pune omul în perspectivă religioasă?
Sunteţi tânăr. Probabil, la un moment dat vei renunţa la ateism. Eu mi-am dat seama că pot vedea lucrurile altfel decât mi se comanda „de sus”. În comunism nu puteam fi noi înşine niciodată. Păi, credeţi că cineva avea vreodată dreptul la opinie? Erau şedinţe şi votam hotărârile aşa cum ni se cerea sau aşa cum ni se sugera. Îndrăznea cineva să voteze altfel? A doua zi era zburat şi din funcţie şi din partid… Aşa că înţelegeam mai mult încă de atunci, dar tăceam. Cu cine să discut? Citeam vieţile sfinţilor, Biblia, mă instruiam, îmi formam o altă percepţie.
Ştiu că sunteţi pasionat şi de esoterism, nu numai de religie şi filosofie…
Eu caut de-o viaţă să înţeleg lumea şi nu refuz nicio perspectivă care imi este accesibilă. De exemplu, raţionalismul de tip filosofic este limitat, te plafonează, nu comunică nimic sufletului, deşi încearcă să satisfacă nevoia fiecăruia de transcendent, nevoia de ceva aflat dincolo de lumea aceasta. Gândirea filosofică ne ţine captivi aici. Religia te poate satisface spiritual fie că eşti o bătrână de la ţară, fie că eşti un intelectual urban rafinat. Răspunsuri există, iar ele sunt date pentru puterea de pricepere a fiecăruia. Trebuie doar să fii atent şi sensibil la ceea ce îţi comunică. Religia îţi promite o lume care este dincolo de aceasta, iar acea lume este pe potriva speranţei fiecărui om. Nu vi se pare, de exemplu, interesant faptul că Mahomed era analfabet şi, în ciuda acestui fapt, în urma inspiraţiei divine, a scris Coranul? Mie mi se pare o poveste interesantă.
Păi, e o simplă poveste… Eu, de exemplu, nu cred.
(Râde) Sunteţi pierdut dacă nu credeţi. Glumesc, acum. Repet, sunteţi tânăr, dar la un moment dat poate veţi crede şi astfel de poveşti. Nu vă mai dau şi alte exemple – dealtfel cunoscute de toată lumea, speculate de literatură, de cinematografie – cum ar fi de exemplu Numărul de Aur care poate fi întâlnit pretutindeni în natură şi aşa mai departe. Mie, de exemplu, mi se pare de necrezut ca această proporţie divină să fie aceeaşi şi la nivelul unei galaxii şi la nivelul microcosmic în care trăim noi. Pictorii din Renaştere ştiau foarte bine cum funcţionează această proporţie. D-voastră credeţi că este o întâmplare. Eu n-aş pune această dovadă de perfecţiune pe seama întâmplării.
Acum m-aţi făcut curios să aflu cu cine obişnuiţi să discutaţi aceste chestiuni pe aici, pe la Consiliul Judeţean.
Păi, mai chem uneori câte un ziarist la un ceai. Unii înţeleg, alţii mai puţin. Dar eu cred că e bine să dai oamenilor de gândit. Şi cred că e bine ca, în ziare să apară şi astfel de interviuri. De exemplu cred că oamenii ar trebui să mediteze mai mult la ceea ce am spus că sunt cele 7 păcate capitale: trufia, avariţia, desfrânarea, pizma, lăcomia, mânia, lenea. Acestea sunt cunoscute încă din vechime, înaintaşii noştri ştiau ce vorbeau. Şi ar fi bine să ne gândim… oare dacă am reuşi să le înlăturăm, oare cum ar fi spaţiul din jurul nostru, cum ar evolua societatea? N-ar fi mai bine?