Posts Tagged ‘bani’

I’m a humanist!!!

Februarie 23, 2010

Am o avere de 1 milion de euro. Doi copii. Stau pe strada care trebuie. Vecinul meu a dezvoltat o afacere uriaşă. Vinde trinitrotoluen în Afganistan. Are doi copii şi el – avere 20 de milioane. Ai mei studiază la Cervantes. Ai lui au un cont pregătit pentru Princeton. La 300 de metri de noi sunt blocuri. Acolo stau oameni care câştigă 800 de RON pe lună. Doar ea, că el e şomer. Sau doar el, că ea e în concediu maternal. Iar copiii noştri trebuie să primească aceeaşi alocaţie de la stat?

Sunt un fost procuror comunist. Am executat mulţi proşti. Un munte de destine distruse îmi susţine cariera. Am lins multe cururi. N-am conştiinţă. Am doar o pensie de 7000 de RON. Mi se rupe, în continuare, de fraieri, n-am dat nimic comunităţii şi nu vreau să dau nici acum. Cum adică să mi se impoziteze pensia?

Altminteri, sunt primul care recunoaşte – guvernul Boc este cel mai incompetent din istorie.

Nu fac politică. E umanism elementar să nu cerşeşti 20 de lei pe lună de la statul român, pentru copilul tău, în condiţiile în care ai cu ce să-l creşti şi să-l educi. Şi e corect politic să impozitezi pensia (şi aşa nemeritată) a căpuşelor sistemului. Fiindcă, să fim serioşi, pensia boborului care a muncit în uzinele patriei sau pe ogoare nu se înscrie în cota de impozitare.

PS. Ce mă amuză cum dintr-o dată au început toţi… „Copiii e copii, ei nu e săraci sau bogaţi.” (Foarte bine, puneţi-vă copiii în stare directă de concurenţă cu aia mică a lui Columbeanu şi vedeţi care ajunge primul.)

Sau… „Eu am contribuit toată viaţa la stat, ca să am o pensie.” (Da, dar te-a pensionat Ilici la 45 de ani, acum ai 65, poate mai trăieşti 30, iar bietul stat trebuie să te hrănească 50 de ani.)

Cum ziceam: sunt un umanist!!!

Anunțuri

Uatevăr marcheting. Spici Faiters.

Iulie 16, 2009

Astăzi am fost, în vizită,  la un simpozion economic cu tema „Cum te promovezi tăind din costuri, dar nerenunţând la obiective?”  „În vizită”, fiindcă doar am căscat gura vreo 20 de minute, iar când au început să-mi sune telefoanele, am plecat ca să nu fac show.

În primul rând, felicitări pentru organizare fostei mele colege de radio, Andreea Preda. Andreea este o tipă mişto – foarte tonică şi foarte şarmantă – care chiar a reuşit să creeze un eveniment cochet. Bravo!

În al doilea rând…, mi-a fost dat să aud acolo o grămadă de concepte uşor extraterestre, în sensul că n-am văzut legătura lor cu pământul… Care guerilla marketing, care ambush marketing, care nu-ştiu-cum-marketing – şi am ţinut minte, conştiincios, că toate se termină fatalmente în „marketing„.

Ideea centrală era cum naiba să faci să pui pe piaţă şi să vinzi kestii de care oamenii n-au nevoie. O adevărată provocare, quand meme, să recunoaştem… Chiar m-a amuzat că o tipă de acolo spunea, într-un interviu dintr-o gazetă, că ea nu concepe viaţa fără Jupiter City, de exemplu. Altcineva mai avea puţin şi mă convingea – sanchi – că brandurile sunt totul, iar brand managingul e şi ceva în plus.

Ei bine, dragi copii, puteţi să filosofaţi voi până mâine. N-am mai avut eu vreme să stau să vă explic nişte chestii… Dar brandurile s-au cam ofilit. Uitaţi-vă la zecile de magazine care se închid. La mall-urile care vând doar 40% din cât vindeau. La hypermarket-urile care te îndoapă cu testere de iaurt, doar, doar te înduri şi cumperi şi tu un borcănel. La telefoanele agresive pe care ţi le dau nişte cretini de la bancă să-ţi mai vândă un credit cât de mic, cât de amărât. La asiguratorii care ţi-ar asigura şi chiloţii din fund, doar să le mai dai şi lor, pentru Dumnezeu, nişte bani. La telefonia mobilă care nu ştie cum să mai scape de nişte cartele pentru câţiva bănuţi. La toţi sales managerii care vor să-ţi vândă, să-ţi vândă, să-ţi vândă, pentru un comision, săracii…

Consumerismul, aşadar, se prăbuşeşte şi e greu de spus cu ce va fi înlocuit. Iar marea putere economică pe care o doare-n fund de „nu-contează-ce-marketing” este China. Uitaţi-vă, vă rog, în jur! 80% din ce vedeţi e chinezesc. Până şi o bună parte din celebrele ceasuri elveţiene pe care suntem gata să dăm mii de euro, fiindcă lucesc frumos în vitrină şi au brand-ul legendar scris pe carcasă, sunt doar 50% „swiss made”, iar cadranul, cureaua, sticla etc. – sunt făcute în China. Jumătate din America e din plastic, iar jumătate e făcută-n China. Iar pe chinezi îi doare-n Marele Zid Chinezesc de concepte care se termină în „marketing„… Ei au înţeles un lucru clar: omului să-i dai ce-i trebuie şi de 10 ori mai ieftin decât concurenţa. Şi au umplut lumea de produse care se vând cât 10.000 de branduri… Veţi rămâne uluiţi să aflaţi că alte mii de branduri sunt produse cu mână de lucru ieftină din China. (Şi din România, dar asta e altă poveste…) Poate de asta Shanghai-ul arată ca un oraş SF, nu ca Bucureştiul, sau ca Piteştiul…

shanghai-1

Să luăm un alt exemplu… Cam toate societăţile producătoare de maşini au fost aduse pe jantă de criza economică. Ei bine, cine a rezistat şi a vândut la greu? Dacia. Ce a vândut? Logan şi Sandero. E singura societate producătoare de automobile pe care a durut-o la bască de criză, în condiţiile în care toate celelalte ştiţi bine prin ce au trecut – şi a vândut în toată lumea, prosperând.

Atenţie! Eu nu discut aici de calitatea îndoielnică a chinezăriilor şi nici de calitatea Loganelor. Eu discut de suceese planetare în vânzări.

Concluzia?

Trântiţi trelefonul oricui vrea să vă vândă un bullshit! Oamenii pur şi simplu nu mai vor să cumpere bullshit, fie că este vorba de haine, de maşini, de băuturi, etc. doar pentru pe toate astea stă o etichetă cu logo-ul unui brand.

Voiam să vă spun toate astea. Dar, nevastă-mea m-a solicitat la ce credeţi? La o partidă zdravănă de cumpărături 🙂     

Analfabeţi, vicioşi, snobi

Septembrie 29, 2008

În acest articol, am găsit nişte informaţii care explică de ce spaţiul social românesc este ticsit cu analfabeţi, vicioşi şi snobi.

Ultima pe lista investiţiilor la care se gândesc românii este educaţia – potrivit unui studiu Eurostat. Dacă ar fi doar simpla lipsă de interes pentru educaţie, poate că ar mai exista o speranţă de redresare. Eu am constatat, în plus, tendinţa de a lua în băşcălie orice demers de autoperfecţionare şi dipreţul făţiş faţă de cultură. Dacă ar fi să găsesc un prototip al românului care dispreţuieşte omul de cultură acela ar fi un personaj litarar: Duiosul, din Cel mai iubit dintre pământeni. Vă mai amintiţi: voia să-i spargă capul lui Petrini, pentru că acolo, la cap, era „problema”. Extraordinar de mulţi români, analfabeţi şi grobieni, se transformă în Duioşi mutanţi, gata să spargă capul oricărui intelectual, să-l miştocărească şi să-l bruftuluiască doar pentru că a folosit un cuvânt pe care ei nu-l pricep sau, mai rău, pentru că l-a spus într-o altă limbă. (Chiar şi acum, când scriu chestiile astea, pe site-ul unui oarecare Smeoreanu despre care am scris mai jos, este afişată o insultă groasă la adresa mea, pentru că citesc şi simt nevoia să împărtăşesc cu prietenii diverse idei. Duioşii obişnuite, nimic grav sau serios 🙂 )

Românii nu cheltuiesc nimic pentru educaţie, aşa că jumătate din veniturile lor se duc pe alcool, ţigări şi mâncare. Alcool şi ţigări, în condiţiile în care ei câştigă o medie de – atenţie – 1.300 de lei. Deci după ce că sunt prost remuneraţi, iată-i bând şi fumând ca „stâlpii” de şantan! E jenant. Dar apare şi o informaţie şocantă! Aceea că, atunci când nu le ajung banii, în loc să reducă şi ei consumul, preferă să facă credite. No comment!

Nu vă mai spun că românii sunt campioni la consum de carne, dispreţuind legumele şi fructele, iar carne înseamnă tone de salam, cârnaţi, mezeluri. Vă spun că românii sunt atât de snobi, încât, în concedii, acolo unde un neamţ cheltuieşte 18 euro, un român cheltuieşte 180.

Iată de ce, când aud oameni care se vaită că o duc prost am tendinţa să-i condamn. În timpul văicărelii fumează un pachet de ţigări, beau trei wiskiane şi înjură banca, fiindcă „le ia banii” de credit.

Cum poţi să faci bani, prostindu-i pe români

Septembrie 17, 2008

În marea lor majoritate, bătrânii din România sunt săraci cu duhul. Nu-i de mirare: comunismul le-a alterat ireversibil creierele. Ei bine, pe undeva, prin America, s-au găsit nişte băieţi deştepţi care ce şi-or fi spus? Foarte bine că sunt proşti, ia hai să punem mâna pe proprietăţile lor! Proprietăţi care, în cei 20 de ani de viaţă liberă, au traversat, împreună cu bătrânii din ele, explozie imobiliară după explozie imobiliară, ajungând să coste, în ziua de azi, foarte multe sute de mii de euro.

Ce fac băieţii? Se duc acasă la bătrânei şi le promit două lucruri. Un avans căcăcios de 18.000 de euro. Şi un fel de pensie viageră lunară şi mai căcăcioasă, de 350 de euro. Iar după moartea proprietarilor se înstăpânesc, conform contractului.

Dacă e rentabil? Am făcut un calcul din care a reieşit că americanii cumpără aproape cu jumătate de preţ o proprietate. Adică pe una care costă, să zicem, 100.000 de euro, ei ajung să dea vreo 50.000. Şi asta pentru că bătrânii români nu sunt doar imbecilizaţi de Ceauşescu. Ei suferă, în general, de boli foarte grave, nediagnosticate, iar speranţa lor de viaţă este foarte mică. Adică se curăţă în timp util, pentru americani.

Pe cuvântul meu, dacă aş fi bătrân, bolnav şi, evident, n-aş avea urmaşi, m-aş duce la prima universitate care mi-ar ieşi în cale şi aş întreba care e cel mai talentat şi cel mai sărac dintre copiii care învaţă acolo. Şi aş face un act prin care să-i rămână lui totul, după moartea mea. Decât să mă tragă în piept nişte JMecheri americani, cu JM mare.