Archive for Iunie 2011

Mircea Andrei se desfiinţează

Iunie 22, 2011

M-am tot gândit… Să comentez declaraţia cu pricina a lui Mircea Andrei? S-o ignor? Să râd singur? Să râd împreună cu prietenii?

Este vorba de declaraţia aceea celebră… ”O veste proastă se dă repede. Judeţul Argeş se desfiinţează… Ori câştigăm toţi, ori muriţi toţi.”

Iată o declaraţie politică demnă de „almanahele” viitoarei regiuni Sud Muntenia. Având un pronunţat aer caţavencian, pare rostită la un şvarţ, într-o doară.

Susţin regionalizarea României. Am afirmat printre primii că vreau „voievodate”. Şi că actualele judeţe comunistoide trebuie să dispară. Dar nu pot să nu scriu, foarte amuzat, în prelungirea declaraţiei senatorului că, dacă Argeşul se desfiinţează, Mircea Andrei se desfiinţează.

 E o chestiune de logică. Mircea Andrei candidează la Argeş. Argeşul se desfiinţează. Deci Mircea Andrei se desfiinţează.  Două premise şi o concluzie, forma cea mai simplă a silogismului aristotelic.

Acest domn a reuşit să devină rapid un brend în judeţul Argeş, printre cei 600.000 de argeşeni. Numele său a fost legat, încă de la început, de arestarea unuia dintre simbolurile Ageşului, adică de numele lui Constantin Nicolescu. Mi-a făcut plăcere să apar împreună cu Andrei la Argeş TV chiar în seara arestării.

Eu am comentat jurnalistic evenimentul.

Senatorul l-a comentat politic.

Mi s-a părut atunci că, în Argeş, a descălecat un tip matur şi apt să concureze un PSD care ameninţa să se eternizeze.    

Cum naiba o fi făcut o declaraţie atât de… neinspirată (ca să zic doar atât) nu-mi dau seama!

Autodesfiinţându-se o dată cu judeţul în al cărui mental colectiv a reuşit să se impună, Andrei se găseşte acum în situaţia de a recupera la capitolul imagine. Din trei vorbe şi-a făcut sepuku.  

Degeaba a încercat el s-o dreagă, pe urmă, cu „înfiinţarea” regiunii Argeş… Era prea târziu! Omul „desfiinţase” Argeşul în faţa a zeci de primari şi directori de deconcentrate, în faţa presei şi, evident, în faţa cetăţenilor. Adică „desfiinţase” fix judeţul în al cărui mental colectiv reuşise, în sfârşit, să-şi „stabilizeze” imaginea.

N-a făcut-o cu argumente. N-a făcut-o cu explicaţii economico-socio-politice. A făcut-o – mi s-a părut mie – la mişto. Or, fără supărare, regionalizarea României este o etapă istorică necesară, mult prea serioasă pentru a o trata la mişto.  

Sigur, vorbim de o „desfiinţare” teoretică. Metaforică. Eu, dacă scriu acest editorial, o fac în ideea de a vă arăta care pot fi consecinţele unei declaraţii politice neinspirate

Mircea Andrei n-o să se desfiinţeze. Aşa cum a precizat, „o să se descurce el”.

Dar ne putem întreba cu toţii de ce nu a făcut declaraţii pertinente despre regionalizare, de ce nu face în continuare astfel de declaraţii lămuritoare, de ce a dat duda cu pricina…, iar acum, de ce tace?

În încheiere vreau să spun că intelectualii generaţiei mele nu sunt impresionaţi nici de cinisme ieftine, nici de mişto-uri de doi lei. Ne dorim prea mult o ţară în care să ne simţim respectaţi. Încercaţi să fiţi un pic mai responsabili, dragi politicieni!

Iar dvs., domnule Andrei, mai lăsaţi mişto-urile! Nu ţin. Zona aceasta n-a fost nenorocită de 65 de ani de comunism de cea mai joasă speţă, ca s-o ia cineva acum în vârful bocancului. Un pic de seriozitate n-ar strica.    

Hai cu voievodatele alea, să stăm şi noi liniştiţi

Iunie 11, 2011

Desfiinţarea judeţelor? O, da! De acord.

Aceste judeţe nenorocite desenate în ’68, au permis aparatului de represiune comunistă să-şi planteze activiştii în suprafeţe cât mai mici, pentru a-şi exercita eficient controlul. Astăzi nu mai vrem aşa ceva!

Astăzi, dacă suntem întregi la cap, trebuie să vedem judeţele dispărând împreună cu prim-secretarii deghizaţi în Preşedinţi de Consilii Judeţene şi împreună cu toate cele 41 de mafii grupate strategic în jurul bugetelor. Toţi ştim că în fiecare actual judeţ există o clică de jmecheri care trebuie spartă. Ca să fiu cinic, aş spune că aleg 8 mafii mai mari, voievodale, în locul celor 41 mici, judeţene. Trebuie şi mafia să aibă demnitatea ei. (Dar nu sunt cinic, aşa că nu afirm chestiunea asta.)

Şi pentru că voi fi în provincia unui astfel de voievodat, măcar nu voi mai fi silit să le văd zilnic mutrele. Cum voi face presă, departe de centru? Un ziar bun se citeşte oriunde, credeţi-mă. Şi poate măcar acum, un ziar se va apropia de ideea de business adevărat, care va încasa de la societăţi private, nu va mai fi un milog la poarta Consiliilor Judeţene, a primăriilor şi a instituţiilor de stat, deconcentrate.

Nu, nu mă tem de provincialism în presă. După atâţia ani de presă politică am înţeles că atunci când vine aici un politician din Capitală, el este provincialul. Neştiutorul. Neajutoratul. Incapabilul. Îşi frânge rapid gâtul, fiindcă nu înţelege realităţile locale – şi se cară. În presă, ploieşteanul va rămâne mereu indiferent la problemele piteşteanului. Iar până vom avea o presă regională influentă şi bine pusă la punct d.p.d.v. al difuzării şi al conţinutului jurnalistic mai va. Până să trimită Ploieştiul jurnalişti să scrie despre maidanezii lui Pendiuc, ehe…

O dată cu judeţele va dispărea şi tristul patriotism local gen „eu sunt argeşean” sau „eu sunt constănţean”, ca şi cum asta ar fi o calitate naturală, adică însemni ceva doar că te-ai născut într-un judeţ şi nu în altul. Personal nu m-am simţit niciodată „argeşean”. Ce e aia? Când o să pricepem că suntem bărbaţi şi femei, cu doi ochi, două mâini şi două picioare şi că putem, oriunde pe globul pământesc, să muncim pentru ziua de mâine, abia atunci ne vom fi asumat condiţia de om. Sau poate pentru că unii nu sunt nimic, vor şi ei să fie „vâlceni” sau „teleormăneni”.

Da, mai spun că ar fi cazul ca şi aşa zisele elite locale – helas, „judeţene”! – să fie puse la punct. Câţi scriitori sub-mediocri, câţi actori rataţi, câţi ziarişti contrafăcuţi, câţi politicieni şi primari analfabeţi mi-a fost dat să văd de când fac presă, zău mi-ar plăcea să-i văd înecaţi într-un spaţiu mare, „voievodal”, unde însemni ceva doar dacă ai valoare reală şi te poţi „înfige” în piaţă. Aşa, mai cerşeşti pe la judeţ, mai cerşeşti pe la Primărie, mai mănănci o ciorbă, eşti elită locală.

Nu nu mă interesează că proprietăţile din provincia voievodatului se vor ieftini. Cu atât mai bine! Vom cumpăra mai multe, vor fi mai mari, mai confortabile şi ne vom simţi în ele mai bine decât cei de la Centru, care vor avea proprietăţi mai scumpe, dar mai meschine. Calitatea vieţii contează, nu valoarea financiar-contabilă a proprietăţii, nu? Ca să înţelegeţi, de ce aş da eu 100.000 de Euro pe un apartament în Bucureşti, când cu banii ăştia îmi cumpăr o casă cu 1000 de metri pătraţi de curte la Budeasa?

O tâmpenie ar mai fi şi spaima că pentru un act, va trebui să te duci în Capitala Voievodatului. Trebuie pe dracu, asta e o manipulare ordinară, doar n-o să se desfiinţeze nici primăriile, nici spitalele, nici oficiile registrului comerţului, nici medicii de familie, nici inspectoratele în construcţii, nici pompierii. Şi nu, n-o să vă duceţi pentru orice ţidulă ordinară în reşedinţa Voievodatului. Plus că există INTERNETUL, dar comuniştii care au rămas blocaţi în 1989 nu pricep asta!

Şi nu! Ţara nu se va rupe şi nici nu se va federaliza. Mai mare scandal există acum între bucureşteni şi constănţeni, între olteni şi sibieni etc. Un scandal stupid, un război româno-român absolut absurd, care nu se susţine logic prin nimic, fiindcă toţi suntem români şi în fiecare regiune există lucruri admirabile şi tradiţii care merită tezaurizate.

Una peste alta, hai cu voievodatele mai repede! Să stăm şi noi liniştiţi aici, în provincie.

Farmecul rusesc

Iunie 1, 2011