Archive for Aprilie 2011

Sergiu Celibidache

Aprilie 24, 2011

De câteva zile mă uit – şi nu mă satur – la concertele lui Sergiu Celibidache.

De fapt, la repetiţiile pentru concerte, fiindcă el se opunea înregistrărilor pe motiv că acestea nu pot reproduce mişcarea sunetului şi oferă alte valori care nu au nimic în comun cu cele gândite de compozitor. De asemenea, caut pe net toate interviurile pe care le-a dat, ca să le urmăresc.

Explica muzica în germană, italiană şi engleză, cu aceeaşi urşuinţă cu care explica în limba română. Acordurile erau reluate şi analizate până când muzica se limpezea.  Fiecare rotiţă a orchestrei o învârtea, în final,  pe cealaltă –  întregul prindea formă.

O mimică extraordinar de expresivă, o luciditate exemplară. O apropiere uriaşă între  muzică şi filosofie:

„Sunetul este ceva care aparţine Cosmosului. Octava e un fenomen cosmic. Noi furăm de la natură sunetul, cu o frecvenţă egală. Întindem coarda şi ea sună. Asta ni se pare, pentru că, în fond, Cosmosul şi-o recapătă. Şi-o recâştigă. Ea se împarte în două, în trei şi dă naştere unei serii armonice, unor epifenomene care-ţi arată cum moare sunetul. Muzica transcede. În fiecare secundă trebuie să ştii de unde vii şi unde te duci. Momentul prezent are o valoare relativă şi trebuie să ţi-l însuşeşti. Dumneata când eşti aici, eşti şi acolo. De unde şi afirmaţia eu sunt aici, pentru că nu sunt aici. Dacă aş fi numai aici nici n-aş şti de unde vin şi nici nu ştiu unde mă duc. La fel în muzică… De exemplu, măsura 7. Eu trebuie să ştiu de unde vin, de ce am ajuns la măsura 7 şi trebuie să ştiu unde mă duc. Deci sunt aici, fără să fiu aici. Asta este esenţa transcendenţei. „

Un farmec personal irezistibil…

Făcea parte dintre acei oameni rari cărora vârsta nu le răpeşte charisma, ci le-o potenţează.

În ’90 a spus că avem toţi o imensă vină pentru că am lăsat să urce în ierarhie toate nulităţile.

„Da cum aţi înghiţit, mă? Cum aţi înghiţit?”


Anunțuri

Global Village? Pffff!

Aprilie 22, 2011

Ideea de „sat global” mă îngreţoşează.

Până şi cel de lângă noi, din imediata apropiere, poate fi chinezul. Adică omul în al cărui cod (cultural, social…) nu pătrundem şi al cărui idiom nu-l înţelegem. Rushdie a spus-o genial în „Pământul de sub tălpile ei” – „La graniţa epidermei străjuiesc câini nebuni. Câini care te sfâşie dacă nu ştii să-i îmbuni. Pielea şi menirea nu-ţi poţi lepăda. Tu nu poţi ieşi. Eu nu pot intra.” Fiziologicul este paradoxal pentru că limitează şi, în acelaşi timp, timp, hrăneşte – din fustrare – metafizicul. Cultura, la fel – alimentează fantasme.

Indivizi epidermici se însufleţesc global – acesta e paradoxul.

Unu multiplu? Să fim serioşi… Acest unu multiplu – vorba lui Noica – se descompune în particule din care n-a fost compus niciodată. UE este un concept de tip alchimic, iar continentul – comunitatea? –  e un athanor defect: componentele nu conlucrează decât la nivelul pieţei – poftim bani, plătesc produs!

Religia pare a fi singurul catalizator şi, dacă acest lucru este adevărat, atunci Malraux a avut dreptate. Secolul este religios. Nimic şocant dacă Anglia şi România ar deveni califate arabe. Cum nimic nu este şocant în faptul că ruşi şi chinezi au cumpărat castele franţuzeşti la ceas de criză. Deşi Chateau Lafitte nu poate fi „sorbit” nici în limba lui Deng Xiaoping şi nici în cea a lui Raskolnikov. Vă imaginaţi o chinezoaică spunând convinsă „Je t’aime!”??? Dar o rusoaică disperţuind colţunaşii pentru 25 de grame de Brie?

Poate singurul care „a avut dreptate” şi s-a ridicat deasupra timpurilor, a omului şi a lui Dumnezeu este Nietzsche: ” atunci când adevărul ne doare avem arta, iar arta ţine loc de adevăr.” Arătaţi-mi un singur om care ar asculta Simfonia a 9-a şi care n-ar spune că toată revolta care ne cuprinde (pe toţi, uneori) este un… quasi-seventeen note! Şi asta doar pentru că un muritor surd, însă inspirat, precum Beethoven, a înţeles! Şi cu un D minor a explicat totul tuturor! Iar Nietzsche l-a completat în chip fatal-tragic: suntem „dincolo de bine şi de rău”. Din păcate pentru mine (fiindcă l-am iubit!), cel care s-a înşelat este Camus cu al său „mă revolt, deci existăm”. Solidaritatea s-a dovedit o eroare. Pentru simplul motiv că nu există.

Termin cu ce-am început: până şi cel de lângă noi, din imediata apropiere – prietenul, partenerul de afaceri, amicul, celălalt – poate fi chinezul. Adică omul pe care nu-l înţelegem.

Vali Racilă

Aprilie 19, 2011

Un cântăreţ român de blues. Uitat….

Pentru cunoscători.

Iani Popa explică de ce liberalii „s-au predat” PSD (II)

Aprilie 12, 2011

Săptămâna trecută scriam un interviu în care îl provocam destul de dur pe preşedintele PNL Argeş Ion Popa.
Am făcut acest lucru pentru a-l stimula să dea în presă răspunsuri pe care le aşteaptă inclusiv membri ai PNL Argeş. Am socotit că Ion Popa este dator faţă de aceşti oameni să le explice unde are de gând să-i ducă. Şi a făcut-o, zic eu, fără inhibiţii.
În această a doua parte a discuţiei noastre, preşedintele PNL Argeş ne dezvăluie latura managerială a gândirii sale. Dincolo de doctrina şi tradiţia PNL, există calcule care includ împărţirea colegiilor parlamentare, sondajele privind candidaturile municipale & judeţene şi negocierile care se vor purta între PNL şi PSD la nivel central.
Vă invit să analizaţi calculele pe care le face preşedintele PNL Argeş.

-Perianu a declarat că îl va susţine pe Tudor Pendiuc la primăria Piteşti. Probabil, ca să facă arteziene scumpe încă 4 ani de acum înainte…
-Dacă va fi desemnat ca şi candidat al USL, vom fi obligaţi să facem lucrul ăsta.
-Cine vă obligă? Sunteţi liberi…
-Nu-i adevărat, s-a făcut înregistrarea la tribunal şi s-a făcut un protocol naţional al USL despre necesitatea căruia am vorbit. Vreau să fac o socoteală pe care s-o priceapă toată lumea… PSD are 17 Consilii Judeţene. Aşa a votat poporul român. PSD va avea 21 de candidaţi susţinuţi de PNL, PSD şi PC, iar PNL – partidul ăsta care trebuie să ţină tradiţia în continuare – are, la ora actuală, doar 5 Consilii Judeţene. Şi va avea 20 de candidaţi. Pe principiul parităţii. Cu ce mă deranjează, ca lider al PNL, să ştiu că că voi avea 20 de candidaţi ai mei, de la doar 5 pe care i-am avut? Acei 20 de candidaţi vor fi susţinuţi de toate celelalte partide, deci cu şanse mai mari să câştige Consiliile Judeţene. În acelaşi timp, PNL îi susţine pe cei 17 plus încă 4, de la PSD şi PC… N-am nicio vină, în Argeş – eu, Ion Popa şi PNL – că piteştenii îi acordă 80% încredere lui Tudor Pendiuc. N-am nicio vină.
-Nu ştiţi să marketaţi un candidat puternic. Aţi ieşit cu Anca Barbu, cu bâta… Un candidat se marketează după reguli, ca… un produs de telefonie mobilă, ca să fac o comparaţie nu foarte reuşită. Iată, PDL este un partid nou, care s-a pus pe piaţă ca un hypermarket…
-Hai să-ţi spun ceva PDL este ca un primar care se mută de la un partid la altul şi câştigă. PDL nu este un partid, aşa cum suntem noi, de 135 de ani.
-În aceşti ani n-aţi reuşit cine ştie ce performanţe de awareness… Deşi sunteţi de elită.
-Elitele sunt puţine. Liberalii, oriunde în lume, nu sunt un partid de mase. Liberalismul este cotat în România la 20% – şi asta e mult pentru liberalism, mai ales dacă vedem cum arată acum societatea românească. Dacă te uiţi, peste tot în lume liberalismul are procente mici şi se adresează celor de la clasa medie în sus. Dar vroiam să spun altceva, referitor la creşterea economică… Eşti obligat să cheltuieşti banii în momentul în care i-ai produs. Nu poţi să ţii pensiile şi salariile pe loc, nu poţi să te opui construirii de şcoli şi spitale, de utilităţi la sate.
-S-au deblocat, recent, pentru Argeş 100 de milioane de RON pe Ordonanţa 7, privind alimentările cu apă…
-Puţin, foarte puţin.
-Sunt, totuşi, condiţii de criză.
-Nu-i adevărat. Criză este oriunde, oricând.
-Cum aşa? În felul ăsta nu cred că a mai fost. Tăieri de salarii şi de pensii au avut loc în toată Europa şi investiţiile s-au oprit.
-Foarte rău… Dar hai să revin puţin la chestiunea cu USL, fiindcă trebuie să mai explic ceva. Numai cine nu vrea nu înţelege că şansele pe care le au liberalii acum sunt mult mai mari, fiind susţinuţi de încă două partide.
-Fals. Cu ajutorul liberalilor, Argeşul va rămâne roşu. Nu va fi niciodată galben.
-Să luăm candidaturile la Parlament. Acestea vor fi împărţite la doi. Jumătate le va lua PSD, pentru că acum are un număr mare de parlamentari. Şi jumătate le va lua ACD. Obligaţia PNL este de a oferi PC acele 30 de candidaturi câte ar trebui ca partidul să-şi creeze grup parlamentar. Noi, de asemenea, vrem restul. Practic, ajungem la raţiunea creării acestui USL. Şi vom rămâne partide de sine stătătoare. În Argeş, istoria ne spune că PNL a obţinut 16% – foarte puţin, în ciuda tradiţiei noastre. De ce? Aşa cum zici tu, n-am ştiut să ne brenduim, n-am ştiut să ne facem campanie… Dar, totuşi, oamenii dacă apreciau ce am făcut noi, puteau să ne dea o medie de măcar 20%. Tot În Argeş, din cele 9 colegii de deputaţi PSD a închis 3 şi a câştigat încă 5, deci a câştigat 8 colegii din 9, iar din cele 4 colegii de Senat a închis 2 cu 50% plus 1 şi le-a câştigat pe toate 4.
-Ce se va întâmpla în 2012?
-În 2012, PNL Argeş va da acelaşi număr de candidaţi la Parlament, ca şi PSD. Practic, plafonezi PSD la numărul de candidaţi stabilit (ei au 6 parlamentari acum) şi tu candidezi cu ai tăi, oferindu-ţi şansa de a fi susţinut de USL. Deci, să nu-mi spuneţi mie că lucrul ăsta nu s-a făcut cu strângere de inimă atât din partea PNL (doctrinar), cât şi din partea PSD (ca rezultate). S-au făcut sacrificii mari de tot. PNL va ieşi bine, dacă faci socoteala. Singuri, avem 1 deputat şi 1 senator. Iar în Uniune, pot să-mi măresc şansele să am 5 candidaţi susţinuţi de PSD şi PC.
-La locale?
-Se vor face sondaje pe candidaţi şi pe partide, la nivel de municipiu şi de judeţ. Vom vedea cine iese mai bine şi vom intra într-un malaxor naţional care se numeşte negociere. Nu este obligatoriu ca cel care iese pe primul loc în sondaj să fie şi candidat. Din păcte pentru noi, n-am reuşit în 20 de ani să scoatem PSD de la CJ şi pe Pendiuc de la primărie. Şi, din păcate, există un agreement ca dreptul de preemţiune al celui care este pe post să aibă raţiuni electorale. E greu ca, în urma negocierilor, să ne impunem un candidat pentru unul din cele două posturi. Asta e partea care ne doare şi ne deranjează pe noi, liberalii. Reversul: acelaşi protocol spune că postul secund – vicepreşedinte de CJ şi viceprimar – aparţine celuilalt partid. E un avantaj pentru partidul care nu iese aşa bine în sondaj. Mi-e foarte greu să le explic tuturor aşa cum fac cu tine.
-Păi, de asta scriu în ziar…
-Şi mai este ceva… Poate pentru prima dată, în istorie, PNL va da Preşedintele României.
-Aici ai dreptate. Dinu Patriciu va fi preşedintele României.
-A, nu! Nu poţi să spui aşa. Păi, înseamnă că şi despre Barak Obama poţi zice că este păpuşa bancherilor evrei. Puteai să-l întrebi pe Crin Antonescu, când a fost la Piteşti şi ţi-ar fi răspuns că, în toată această perioadă de 2 ani de zile, el n-a vorbit cu Patriciu decât o singură dată, la un eveniment public. Chiar şi eu m-am întâlnit o singură dată cu Patriciu, iar colegii mei l-au văzut doar la televizor. Omul nu are funcţie în PNL, nu e parlamentar, nu finanţează partidul…

Iani Popa explică de ce liberalii „s-au predat” PSD

Aprilie 5, 2011

Actul politico-mediatic este complet în momentul în care politicianul reacţionează la ideile dintr-un editorial.
A vrea să contrazici – faţă în faţă – un ziarist înseamnă a fi un politician viu, pentru care intervenţia într-un sistem de gândire nu este insula interzisă, ci o ambiţie. „Marea glorie nu este să învingi, ci să convingi” – spunea Victor Hugo. Preşedintele PNL Argeş, Iani Popa nu m-a convins că alianţa electorală PNL-PSD este bună. Dar respect faptul că a încercat s-o facă, sunându-mă şi propunându-mi o discuţie, la o cafea. În plus, Iani Popa a dovedit că face faţă unei discuţii dure.
Aşa se face politică şi aşa se face presă. Şi, poate, din astfel de întâlniri se nasc adevăruri de folos ambelor tabere: politicii şi presei.

– Adevăraţii fani ai liberalismului nu vor fi niciodată alături de alianţa PSD-PNL. Şi nici reprezentanţii acestui partid istoric – membri sau nemembri – nu tolerează cu inima deschisă alianţa cu neocomuniştii.
– Pe mine m-a motivat foarte mult reacţia pe care au avut-o seniorii. Mircea Ionescu Quintus, Radu Câmpeanu…
– Quintus a avut probleme cu fosta Securitate. Nu se pune.
– Indiferent ce se spune – că Radu Câmpeanu n-a mâncat salam cu soia, fiindcă a stat la Paris sau că Mircea Ionescu Quintus a avut un angajament sau ce o mai fi făcut el – aceştia sunt seniorii noştri. Mircea Ionescu Quintus are 94 de ani, participă la toate şedinţele de birou politic teritorial de la Prahova, la toate şedinţele BPC şi ale Consiliului Naţional Executiv. Faptul că cei doi au înţeles şi au susţinut alianţa aceasta politică nu înseamnă că liberalii nu mai sunt liberali sau că pesediştii nu mai sunt pesedişti.
– Ba înseamnă. Te-am întrebat într-o conferinţă de presă care crezi că va fi partea slabă şi care partea puternică din această Alianţă liberalo-socialistă. Intuiam răspunsul parităţii, dar în Argeş tu nu ai cum să fii partea puternică în raport cu Nicolescu. Faţă de tine, el este liderul. E suficient să apară într-o poză, alături de tine şi de Lazăr de la PC şi chiar neştiutorii ar spune cine e liderul dintre voi. Pentru liberali, chestia asta ar trebui să fie intolerabilă.
– E discutabil ce spui. În 2012, cel care va nominaliza premierul este acelaşi Traian Băsescu. În ironia sa – de fapt miştocăreală, că ironia presupune şi o doză de inteligenţă – Băsescu îi va chema pe toţi şi va întreba, bă, aveţi vreunul 50%? N-avem tovarăşu’ preşedinte. Păi, atunci îl pun pe Emil, sau pe Nuţi, sau pe cine vrea el… Pentru a nu se întâmpla aşa ceva şi pentru a scăpa ţara din nenorocirea în care se află a trebuit ca şi noi, şi pesediştii să strângem din dinţi şi să facem această construcţie politică, menită să obţină acei 50%.
– În ce nenorocire se află ţara şi n-ar mai fi dacă aţi veni voi la putere?
– Păi, ca liberal, mă doare cel mai tare zona economică. Nu s-a luat nicio măsură de relansare economică, s-a mărit TVA, s-au mărit taxele, s-au desfiinţat 200.000 de societăţi comerciale, nu se întrevede nicio relansare sau vreo creştere a consumului…
– Să ne oprim puţin. Nu este un lucru bun desfiinţarea firmelor, iar impozitul forfetar a fost o prostie. Dar trebuie să recunoşti ceva. Au existat oameni care aveau şi 50 de firme. Soacra, ginerii, nevestele, copiii, toţi erau proprietarii a două, trei firme. Asta nu e o filosofie de dreapta şi nici capitalism nu este. Nu erau firme care produceau în mod real, nu plăteau taxe către stat şi nici locuri de muncă nu creau. Erau folosite în scopuri neeconomice şi neortodoxe.
– De acord. E ca şi cu spitalele. Dar una e să desfiinţezi spitalele ineficiente şi alta e să le desfiinţezi en-gros. La fel şi cu firmele.
– Firmele eficiente s-au menţinut… SRL-urile de apartament s-au mai rărit. Aşa trebuia!
– Păi, SRL-ul ăla de apartament nu e obligatoriu să facă ce spui tu. Poate la el lucrau nevasta, copilul şi aveau salarii de la firma respectivă. Îşi luau o maşină în leasing, îşi luau un televizor şi-l puneau în casă şi aşa mai departe, stimulau consumul. Asta arată că pedeliştii nu s-a gândit când s-au luat măsurile care s-au luat. Nu poţi să spui că mai ai cotă unică atunci când ai şi impozit forfetar, cum a fost în România. Asta au făcut băieţii ăia care zic că sunt de dreapta. Iar la nivel macro, deficitul bugetar este de 33 de miliarde de euro.
– Păi, cât de mult s-a cheltuit în România anii trecuţi? Enorm. Deficitul e explicabil.
– E o idee falsă. România a prosperat atunci, iar acum PDL o face pe partidul de dreapta, în condiţiile în care a guvernat alături de PSD şi se trag din acelaşi trunchi ideologic.
– Noi, ziariştii de bună credinţă, am criticat foarte tare guvernarea PDL-PSD. Iar la momentul ăsta niciun ziarist de bună credinţă nu poate spune că ţara e guvernată eficient sau că PDL e un partid eficient. Însă când şi ultimul reper politic al unei generaţii şi al unei elite – mă refer la PNL – trece în barca neocomuniştilor, ce mai e de făcut? Cei care sperau că PNL mai poate recupera ceva din România bună, cea cu parfum interbelic, şi-au pierdut speranţa, fiindcă, acum, voi sunteţi alături de urmaşii celor care, în 1945, îi expropriau pe „burgheji”.
– Ponta a făcut lucrul ăsta?
– Cine e Ponta? Hai să te întreb altfel, ascultă Iliescu de Ponta sau invers?
– Dă-mi exemple din Argeş. Cine a fost comunist aici?
– Păi Pendiuc n-are rădăcini comuniste? Nicolescu n-are rădăcini comuniste? Să fim serioşi.
– Dar de ce nu discutăm de Radu Vasilică, de Mircea Drăghici? Oameni care n-au fost cei despre care vorbeşti tu.
OK, Nicolescu ascultă de Radu Vasilică sau invers? Ideologic, aşa… E jocul autorităţii.
– E, dacă stăm să discutăm aşa… Poate că toţi avem, pe undeva, o legătură cu acel sistem…
– A, nu. Eu n-am nicio legătură.
– Nici eu. N-am fost membru de partid. Mama mea e grecoaică, n-a avut cetăţenie română, n-a fost membru de partid. Nici bunicul, fiindcă a fost deţinut politic. Tatăl meu a fost membru de partid, fiindcă a avut funcţie de conducere.
– Deci tatăl tău a fost comunist. Mă rog. Dar de ce tu a trebuit să semnezi un act alături de dl. Nicolescu? Nu putea funcţiona Alianţa şi fără acel act? Ori nu ştii istoria, ori e ceva în neregulă cu tine.
– Te referi la semnarea protocolului?
– Da. Măcar nu-ţi lăsai semnătura pe o hârtie.
– Este obligatoriu pentru funcţionarea acestei uniuni. Uniunea are ca scop înlăturarea acestei puteri. Şi uniunea trebuie să funcţioneze într-un cadru legal. Dacă îţi aminteşti, în 2009, când o moţiune de cenzură a trântit guvernul Boc, se crease acea majoritate formată din PSD, PC, PNL, UDMR. Băsescu a spus că acea majoritate nu reprezintă ceva legal, înregistrat la tribunal. Înregistraţi-vă, zicea Băsescu, pe urmă veniţi să-mi cereţi mie… Dacă mergeam şi acum în acelaşi sistem, păţeam acelaşi lucru. Am evitat, acum suntem înregistraţi la tribunal. Iar Băsescu trebuie să recunoască majoritatea. Protocolul despre care vorbeşti l-aş fi semnat şi cu picioarele.
– Şi uite cum tradiţia s-a dus pe copcă doar aşa, să vă recunoască Traian Băsescu majoritatea. Bine. Anticipăm, o să veniţi la putere şi o să vă certaţi pe bani. Liberalii şi neocomuniştii se vor certa pe banii statului. PSD o să iasă învingător din cearta asta. Iar PNL nu va mai exista.
– USL s-a construit pe principiul parităţii. Pentru a echilibra forţele am construit alianţa cu Partidul Conservator, Alianţa de Centru-Dreapta. Forţa nu ţi-o dă doctrina, ideologia sau calitatea oamenilor pe care-i ai în partid. Nu de aici vine forţa, ci din voturile pe care le obţine. Forţa unui partid vine de la electorat.
– Şi aţi găsit PC, cu 2% şi trei televiziuni?
– În momentul în care ai un partid ca PNL – tradiţie, oameni, guvernare bună – şi electoratul îţi dă doar 20%, ce să mai faci? Păi, PSD a primit 30%, mai mult decât PDL. Aşa, neocomunişti cum le spui tu. Dar, n-ai dreptate, s-au mai schimbat lucrurile.
– În Piteşti, PSD a primit parcă şi 70%. Pendiuc a făcut fântâni arteziene de milioane de euro, a pus pavele chinezeşti de proastă calitate, a lăsat câinii liberi, iar prostimea şi ţăranii l-au votat în masă. Tinerii care sperau că vor trăi într-un oraş civilizat au luat ţeapă, au primit kitsch. De ce trebuie să rabd eu un oraş atât de mizerabil? Pe Pendiuc o să-l susţină liberalii care, pe vremuri, aduceau în România aerul rafinamentului Occidental?
– Ai dreptate. Dar nu am stabilit încă cine va fi candidatul la primăria Piteştiului din partea USL.
– Ei! Doar n-o să-l susţină Pendiuc pe Gerea la primărie din partea USL Argeş, s-ar întoarce lumea pe dos…

–    va urma –