Eseu despre caracter şi ticăloşie

Purtăm în noi deopotrivă caracterul şi ticăloşia, de aici versatilitatea, lipsa fermităţii. Orice eseu moral ar trebui să înceapă cu această constatare fatală. Cine pariază doar pe caracter sau doar pe ticăloşie e naiv sau minte. Platon a trebuit să scornească o poveste – mitul lui Gyges – ca să le arate oamenilor că este o eroare să clameze moralitatea absolută, Binele, ca ideal. E destul să te facă nevăzut un inel fermecat – şi vei face toate nelegiuirile. În cazul nostru, al oamenilor cu buletin şi Cod Numeric Personal, inelul lui Gyges este întruchipat de pretextul că, pentru a ne atinge scopurile nobile, suntem nevoiţi – n-avem cum altfel – să facem porcării. Altfel spus, suntem nişte jigodii înfofolite în mantaua virtuţii. Despre asta e vorba, de exemplu, când auziţi foşti poeţi comunişti care susţin că au făcut propagandă, doar ca să poată publica literatură autentică. Şi tot despre asta e vorba când, în micro-universurile mediocre ale amploaiaţilor, orice oportunist îşi motivează slugărnicia excesivă faţă de şef prin faptul că are doi copii acasă şi trebuie să-i hrănească. La umbra idealurilor, creştem buruieni provizorii şi secretăm venin. Şi, în ideea că într-o zi ne vom crea contextul în care să stăm drepţi, petrecem ani buni cu spinarea îndoită. (În paranteză fie spus, nimeni dintre cei care stau cu spinarea îndoită nu ajung, vreodată, să se îndrepte…)

Dar există oameni care au spart acest cerc vicios. Ei nu sunt oameni obişnuiţi, cu toate că au chipuri obişnuite. Aceşti oameni sunt martirii. Sigur, ar fi absurd să ceri lui Gheorghe de pe stradă să fie martir. Dar martirii existenţi ar putea fi modele pentru oricare Gheorghe de pe stradă. Despre martiri e greu să scrii, pentru că discuţia alunecă în zona cuvintelor mari. Şi totuşi altfel nu pot fi numiţi oamenii care şi-au dat viaţa pentru o idee, arătând că ticăloşia inerentă naturii umane nu poate fi extirpată, dar poate fi cenzurată, în favoarea caracterului. Voi evita patetismul, spunând că martirii sunt o perfectă ilustrare în spaţiul social a imperativului categoric kantian. În cazul acestor oameni, datoria le-a comandat acţiunile în chip total, independent de experienţele arbitrare sau de considerentele afective. Mulţi s-au grăbit să-l salveze pe Păunescu de propriul destin tragic. N-au cum, pentru că întotdeauna deasupra lui va sta Radu Gyr care n-a făcut propagandă pentru a scrie poezie, ci – refuzând propaganda – a fost întemniţat pentru o poezie pe care a scris-o. A-l salva pe Păunescu, atâta vreme cât ai acest model sub ochi este o sfidare a imperativului categoric. În comunităţi, martirii au rolul de modele comportamentale, ei sunt – ar trebui să fie – cenzura ticăloşiei pe care o purtăm în noi cu toţii. Şi fiecare îşi cenzurează ticăloşia cât vrea şi cât poate, existând – helas! – opţiunea de a fi şi ticălos în mod total, aşa cum vedem zilnic că sunt foarte mulţi oameni. (Alături de martiri, stau sfinţii, dar sfinţenia este o chestiune pe care evit s-o discut – 1. pentru că n-o înţeleg şi 2. nici nu cred în ea.)

Marea ticăloşie din spaţiul românesc – aceea care a determinat o generaţie întreagă (sau două) să-şi deteste ţara şi să blesteme locul în care s-a născut – este, pe lângă sărăcia cronică pe care nu vreau s-o discut aici, falsificarea modelelor. Primul eşalon este ocupat, în continuare, de non-valori în lumea politică, în lumea culturală…, iar spaţiul public s-a îmbibat de aceste non-valori şi predispune la ticăloşie. Este ticăloşit. Am să rămân în registrul literar, însă se-nţelege că putem discuta despre cam toate sferele creaţiei. Autori ca Nichifor Crainic, Radu Gyr, Vintilă Horia, Ion Caraion, Petre Ţuţea, Ion Omescu, Dimitrie Stelaru, Mircea Vulcănescu etc. nici nu se studiază în şcoala românească. Cărţile lor nu sunt reeditate. Noile generaţii n-au auzit de ei. O sumedenie de scriitori ai exilului – şi de martiri – lipsesc din conştiinţa colectivă a românilor care, stimulaţi mediatic, încă îl mai dezbat pe Adrian Păunescu. E ridicol. Eu cred că ne putem redobândi demnitatea numai „la pachet” cu valorile autentice (culturale, politice..), iar martirii – şi operele lor – sunt password-ul către memoria noastră autentică. Când ne vom fi redobândit memoria, nu vom mai fi scârbiţi de România. E greu, aproape imposibil. Dar, am scris şi eu pe blog 🙂

Anunțuri

Etichete:

14 răspunsuri to “Eseu despre caracter şi ticăloşie”

  1. jocker12 Says:

    hahahahaha…. un adevarat final arogant….

    mihai, numai proshtii sint modeshti… totzi care mai dam click pe aici shtim ca, vorba ta, cind itzi pui cizmele shi manushile de cauciuc, textele tale pot rupe capete…. unul inca se rostogoleshte pe dealurile vilcei suspinind amar… „shi viceversa, shi viceversa”….. hahahahahaha

    e caraghios cum in romania, cultura este pe cale de disparitzie… tinerii cu afinitatzi filologice se retrag in invatzamint sau in jurnalism… sau ishi inhiba talentele…

    singurii ramashi sa se preocupe de versuri sint „parazitzii” shi „bug mafia”… folclorul este turmentat de manele… pina shi umorul este agatzat ca un trofeu de organele genitale ale maimutzoilor plini de spirit…

    politicienii de astazi nu mai au nevoie de cultura ca sa fie validatzi istoric, asha cum aveau comunishtii pe vremuri… ei au nevoie de „imagine” shi au incurajat totzi oligofrenii sa „bombane pe sticla” ( cum bine spune Pleshu aici – http://www.adevarul.ro/andrei_plesu_-_opinii/Moderator_-_moderatoare_7_352234776.html )

    In „Republica”, Platon foloseshte povestea lui Gyges ca metafora pentru a descrie coruptzia generata de putere, iar opinia lui Glaucon este ca puterea nelimitata anuleaza diferentzele dintre demnitate shi ticaloshie…

    „ticăloşia inerentă naturii umane nu poate fi extirpată, dar poate fi cenzurată, în favoarea caracterului”
    shi
    „fiecare îşi cenzurează ticăloşia cât vrea şi cât poate, existând – helas! – opţiunea de a fi şi ticălos în mod total, aşa cum vedem zilnic că sunt foarte mulţi oameni.” – cu alte cuvinte tu afirmi sau eshti convins ca ticaloshia este un instinct… ceea ce este o mare gresheala….

    sa-tzi explic… omul nu este singura specie pe planeta, insa, conform opiniei tale, ar fi singura specie care sa poarte gena „ticaloshiei”… nu mihai… ticaloshia este o alegere… Nu exista alta specie pe terra care sa aiba instincte ticaloase… totul se opreshte la supravietzuire… iar viatza nu poate fi impinsa dincolo de limitele pe care numai OMUL a ales conshtient sa le calce in picioare comportindu-se ticalos… omului ii place sa complice pentru a-shi motiva crimele… dar realitatea este incredibil de simpla…

    spre final faci referire la „redobindirea demnitatzii la pachet cu valorile autentice” – unde le enumeri shi pe cele politice… In romania de astazi exista un grup fragil shi marginalizat de valori politice autentice… oameni care cunosc europa shi au shi legaturi cu marile puteri occidentale… Spune-mi tu cine urmareshte shi cine asculta la ce spune shi ce crede Familia Regala?

    by the way… discutind despre caracter shi ticaloshie… sint curios sa aflu daca tu crezi ca Regele Mihai shi-a cenzurat vreodata „ticaloshia inerenta naturii umane”…

  2. jocker12 Says:

    mi-am permis o completare trista
    http://jocker12.blogspot.com/2010/11/earthlings.html

    sper sa gaseshti rabdarea shi puterea sa priveshti pina la final, pentru ca acel film ilustreaza perfect ticaloshia omului fatza de viatza in general….

  3. Misu Says:

    Mine seară voi avea timp să văd filmuleţele. Azi am alergat toată ziua şi pic de somn… 🙂 Aproape că nu mai am putere să-ţi răspund, dar aş scrie totuşi că eu cred că ticăloşia este un element constitutiv al firii umane. Gândeşte-te la situaţiile extreme…

  4. razvan Says:

    Daca pomenesti de Radu Gyr si Mircea Vulcanescu, considerandu-i martiri, ceea ce au si fost, prin ei ajungi la Valeriu Gafencu. Cauta pe internet Sfantul Valeriu Gafencu. Afla-i povestea si vezi totusi daca il poti considera si tu, cel ce nu crezi in sfintenie, un sfant. Daca nu crezi in sfintenie si nici nu o intelegi, e greu sa realizezi ca alaturi de Vulcanescu sau Gyr au fost mii si mii de gheorghe si ion de pe strada, sau de pe ulitele unor sate, care au fost martiri si au murit ca niste sfinti.
    Radu Gyr
    Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

    Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
    nu pentru patule, nu pentru pogoane,
    ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
    ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

    Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
    pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
    pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
    ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

    Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
    ci ca să aduni chiuind pe tapsane
    o claie de zări şi-o căciula de stele,
    ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

    Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
    şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
    şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
    ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

    Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
    pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
    pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
    ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

    Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
    Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
    Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
    ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

    In rest, eseul tau ramane o incercare cam pretentioasa, dar in acelasi timp fara prea mare substanta. Inteleg ca ai o problema cu Adrian Paunescu. Cam putin pentru un titlu atat de mare. Apropo, Nichifor Crainic a fost cantaretul de curte al regelui Carol al doilea, iar Ion Caraion a fost un jalnic turnator al securitatii, printre altele. Asta nu le exclude talentul celor doi, cum nici caracterul lui Adrian Paunescu nu-l poate anula pe poetul Adrian Paunescu. Nu compara caracterul lui Caraion cu cel al lui Paunescu, ca nu stii care a fost mai ticalos dintre ei.
    Si nu uita: chiar daca nu intelegi si chiar daca nu crezi asta nu inseamna ca nu exista. Apropo de caracter si poate si de …ticalosie.

  5. jocker12 Says:

    hmmmm… uite ce zice netul despre nichifor crainic…. a devenit o figura importanta a mishcarii neo-fasciste la finele anilor ’30, laudindu-i deschis pe Mussolini shi Hitler… a fost un antisemit convins… tevtele sale au avut o puternica influentza in interiorul „Garzii de Fier”, cu toate ca el s-a considerat un sustzinator al Regelui Carol al II-lea, considerat rival al legionarilor (a fost chiar ministru cu propaganda)… se crede ca dupa eliberarea din pushcarie (1962) a fost fortzat sa devina informator al securitatzii… intre ’62 shi ’68 a fost editor al revistei „Glasul Patriei” publicata de comunishti in romania, dar vinduta numai in strainatate…

    ier despre ion caraion – „După 11 ani de închisoare, în 1964 este recrutat de Securitate și i se oferă eliberarea din închisoare în schimbul statutului de informator. Primește numele de cod „Nicolae Anatol”, apoi pe cel de „Artur” și face periodic rapoarte până în 1981, când se stabilește în Elveția.”…. in 1981 a primit azil politic in elvetzia, ion caraion decedind la data 21 iulie 1986 la lausanne…

  6. jocker12 Says:

    faptul ca in pushcarii au fost amestecatzi nevinovatzi (ca Elisabeta Rizea), detzinutzi politici, intelectuali, preotzi shi terorishti (legionari fanatici orodocshi) creeaza inca o mare confuzie in sufletele romanilor, tentatzi sa ii considere „simboluri” pe cei care apreciau asasinatul politic ca fiind o solutzie pentru salvarea romaniei (vezi cazurile Armand Calinescu, Nicolae Iorga sau Virgil Madgearu)…

    Aici poate fi deschisa o discutzie lunga, dar la acest subiect multzi dintre romani devin colerici in incercarea de a ignora cit mai mult „crimele” legionare shi a amplifica natzionalismul extrem (alt subiect periculos shi grav) corelat cu ortodoxia fanatica.

    comparind cu zilele noastre, se poate spune ca astazi, Al Qaeda face acelashi lucru pe care l-au facut legionarii in romania… foloseshte religia ca scut intrepretind subiectiv mesajul Coranului, are un puternic mesaj natzionalist (terorism in „numele” natziunii arabe) shi considera ca atentatele pot fi favorabile cauzei imediate… adica diminuarea influentzei evreieshti in mediile politice shi economice americane…

  7. Misu Says:

    JOCKER 12: Era o perioadă în care teama de evreii comunişti te determina să îmbrăţişezi convingeri de extrema-dreaptă, cam prea puternice şi de multe ori stupide. Că, pe urmă, intrai în puşcăriile comuniste şi ieşeai reeducat & securist, e altă discuţie. Îi mulţumeai Cerului că tu şi ai tăi încă sunt în viaţă. E adevărat că trebuie să discernem foarte atent între teroriştii gardişti şi nevinovaţii ca Elisabeta Rizea. De fapt, ideea asta încă n-am auzit-o de la niciun istoric, încă sunt multe lucruri absolutizate şi văzute fără nuanţe. După 20 de ani de la ieşirea din lagăr ne apropiem tiptiltiptil de istoria adevărată. Că a venit vorba… A apărut în librării un uriaş dicţionar al scriitorilor români care au creat în exil, are peste 1500 de pagini, o să-l cumpăr, o să-l studiez şi pe urmă – mai scriu…

    RĂZVAN: În sfinţenie nu cred fiindcă sunt certat cu multe dintre conceptele religioase (teologice), cele mai multe dintre ele fiind fără acoperire în realitate (precum – revelaţie, mântuire, har, Judecată de Apoi, rai, iad, etc.) Deşi sunt nepot de preot şi am avut acces la cărţi şi la o educaţie religioasă, filosofia a reuşit să mă pună pe o altă cale de înţelegere a lucrurilor. În rest, blogul este un atelier în care notez pe scurt, de multe ori în fugă, unele idei. Sigur că nu scriu aici lucruri definitorii sau complete despre dreptate, ticăloşie, caracter, eroi, martiri etc. Lipsa substanţei poate veni din faptul că mă străduiesc să fiu accesibil, limpede. Îmi este suficient – în acest spaţiu – că dau de gândit unor oameni, punând probleme care nu se mai pun sau se pun rar. Şi da, am cam amestecat martirii cu scriitorii exislului. Ar fi trebuit să fiu mai atent, m-a luat valul.

  8. jocker12 Says:

    discutind despre scriitori shi operele lor… tu te-ai mai interesat sa vezi ce contzine programa shcolara la clasele 1-12?

  9. presacaopra(v)da Says:

    Intrebare la Radio Erevan:
    – E adevarat ca Piotr Ilici Ceaikovski a fost homosexual?
    – Da, dar nu pentru asta il iubim noi!

  10. Misu Says:

    JOCKER 12: Am răsfoit câteva manuale alternative. Parcă sunt revista Pif, lipsesc doar benzile desenate.

    PRESA CA O PRA(V)DA: Şi nu era Volgă, era bicicletă…

  11. jocker12 Says:

    hahaha… acolo este problema romanilor… educatzia este facuta cu pif shi hercule… despre ce istorie adevarata sa vorbim? sau literatura…?

    oricit s-ar supara romanii din romania, acolo este cauza oligofrenismului… nu televizorul… deoarece indivizi educatzi corect pot face distinctzie ushor intre circ shi valorile corecte… insa romanul soarbe cristalinul televizoarelor din care behaie prea multzi berbeci shi berberce (sic!)…

    ieshi pe strada shi intreaba indivizi de virste diferite despre cine a fost Titu Maiorescu, sau Balcescu, sau Brincushi… shi compara raspunsurile cu ce itzi vor spune despre numele Gigi Becali, Laura Andreshan shi Ion Cristoiu… contemporanii grei ai tinerilor nascutzi dupa ’89… aceste „benzi desenate” nu pot produce decit alte „benzi desenate”…
    mici ticaloshi scoshi pe banda rulanta… caractere zero…

  12. jocker12 Says:

    uite-i mah… chiar itzi e mila de sarmanii care, crezind ca termenul „aniticomunist” te poate asheza automat pe aceeashi treapta cu eroii shi martirii unui neam, au ieshit „la poza” cu salutul nazist…

    http://www.evz.ro/detalii/stiri/partid-legionar-ascuns-in-romania-911533.html

    ce-tzi spuneam mihai?

  13. jocker12 Says:

    „ticăloşia este un element constitutiv al firii umane. Gândeşte-te la situaţiile extreme…”

    mah tu vrei sa trimitzi la freud… eu te trimit la teoriile lui reich…

  14. de-a berbeleacul, de 3ori, şi multe altele (în gînd) « leneşrĂu's Blog ? Says:

    […] poate mai citiţi (, şi,) un eseu […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: