Gâlceava lui Mişu cu bancherii. Ţoapa sales manager

Gata, mi-am adus aminte că am blog – deci trebuie să scriu în el – cu toate că lenea e, în continuare, uriaşă. Momentele de vacanţă când stăm şi ne bronzăm, cu şampania în cupe, la căldura ultravioletă a caloriferului sunt parşive: amorţesc reacţiile şi compromit instinctele. Avem, deci, nevoie de un pic de acţiune.

Şi chiar am acţionat.

Împotriva cui? Împotriva unor cretini de cămătari, să le zicem – „corect politic” – bancheri. Eu sunt împotriva creditelor, nimic nu mi se pare mai înrobitor decât să faci credite. Dacă n-ai bani de acadele mai bine mănânci ciocolată decât să faci un credit. Ei bine nişte cretini – să le spunem, totuşi, bancheri – s-au prins că Mişu dispreţuieşte suveran toate „produsele” lor financiare şi au încercat să-i facă credit cu forţa. Cum? Simplu.

Vine Mişu acasă, dintr-o peregrinare şi găseşte în cutia poştală un… plic. Cum misive de amor nu mai primeşte demult, deschide plicul fără entuziasm şi vede acolo o hârtie înnegrită, conţinând un cod PIN. Deci, cod PIN în condiţiile în care eu despreţuiesc atât de mult băncile şi tot ce e legat de bănci, încât nici card de debit n-am, folosesc exclusiv lichidităţi, iar când nici lichidităţi nu mai am, apelez cu plăcere la cardul neveste-mii, mai permeabilă decât mine la „înlesnirile” contemporaneităţii. În fine, azvârl plicul cât colo – şi uit de el. A doua zi, găsesc în cutie un aviz poştal. Mă, zic, ce pizda mă-sii aviz poştal mai e şi ăsta, că doar eu n-am comandat nimic, pe nicăieri. Mă duc nervos la poştă, stau de vorbă cu cucoana, îi arăt avizul şi o rog să-mi arate ce-am primit. Şi cucoana îmi arată amabilă un plic cu sigla băncii, plic pe care-l pipăi şi simt în el un card.  Iar mirosul mă avertizează instantaneu: un card de credit.

Evident, las cardul acolo – şi ies cu gândul să mă duc la bancă să-i strâng p’ăia de gât.

Maaamă, ce m-am enervat!!! Adică şulfele dracului îmi trimit PIN-ul acasă, în cutia poştală, frumos, pe bune, iar cardul mi-l trimit la oficiul poştal, cu confirmare de primire! Ceva de genul, semnezi de primire, înseamnă că accepţi, iar dacă accepţi un card de credit înseamnă că nu-i neapărată nevoie să scoţi bani de pe el, important este că noi îţi vom gestiona contul, pe banii tăi. Fiindcă gestionarea de cont costă, v-aţi prins, nu? Auleuuu, ce draci am avut! Nici n-am mai ajuns la bancă. Am sunat imediat la nr. de pe plic, iar o ţoapă – „corect politic” – sales manager se apucă să-mi explice senină, aşa cum a învăţat ea la training:

– Acest card este unul de credit. A fost emis pe numele d-voastră, fiindcă apăreţi în evidenţele noastre încă de când v-aţi cumpărat nu ştiu ce laptop. Este un produs bancar pe care l-am personalizat special pentru d-voastră şi, dacă veţi dori, îl veţi folosi. Dacă nu, nu este o problemă, noi tot l-am emis.”

– Cucoană, zic, dacă nu voi folosi niciodată bălăria asta a d-voastră, aşa-i că o să-mi luaţi, la un moment dat, bani de aministrare de cont?

– Păi – începe cucoana – este, aşa cum vă spuneam, un produs personalizat, care…!

– Care vă oferă o singură posibilitate, răspund. Închideţi cardul ăla personalizat nenorocit în secunda asta. Sau vin pe capul vostru singur – fără Cenzura Transcendentă. Iar asta e nasol.

– Fără cine?

– Nu contează. Dacă Cenzura Transcendentă nu ştiţi cine este, poate Protecţia Consumatorului ştiţi cine este.

– Bine – se înduplecă ţoapa manager – mergeţi la poştă, luaţi cardul şi prezentaţi-vă cu el la sediul nostru să vi-l perforăm şi să-l anulăm.

Acesta este punctul în care nu mai redau discuţia, fiindcă nu mi-a mai ars de glume cu ţoapa manager. I-am spus că atâta timp cât n-am semnat de primire, cardul ăla e doar o bucată de plastic, iar cât timp păstrez reavizarea poştală, se pot şterge cu el la fund, singura problemă fiind aceea că e lucios.

Concluzia e că n-am cerut nimănui nimic, n-am apelat la servicii bancare, dar am primit acasă un cod PIN şi, la poştă, un card de credit, pe care nu eram dispus să-l ridic, dar pe care, ca să-l anulez, trebuia, totuşi, să-l ridic. O nenorocită de bancă mă punea pe drumuri, doar fiindcă mă aflam „în evidenţele” ei. I-am explicat ţoapei sales manager cu intelect dezvoltat la training că are o opţiune în sistem prin care închide cardul, iar dacă n-o face, ne supărăm urât de tot. Nu e normal să-l pună pe Mişu pe drumuri de la poştă la bancă şi de la bancă la poştă doar fiindcă Mişu şi-a cumpărat, la un moment dat, un laptop. Ceea ce ţoapa a făcut. A dat dracului „strategia de lucru cu clientul” şi s-a executat.

Şi nu vă mai spun… M-au sunat de la nu ştiu ce societate să-mi facă asigurare împotriva căderilor de meteoriţi, împotriva alunecărilor de teren, ba chiar şi împotriva inundaţiilor… Bine că nu cresc în Argeş peşti pirania, că şi împotriva muşcăturilor de peşte mi-ar fi propus asigurări.

Dar asta cu cardul trimis aşa, ca o placare la rugby, chiar mi s-a părut de prost gust.

Morala este simplă: fiţi atenţi cu banii voştri! Nu investiţi în curul unor babalâci care se află în vârful piramidei şi se bronzează fericiţi în Monte-Carlo!

Reclame

Etichete:

11 răspunsuri to “Gâlceava lui Mişu cu bancherii. Ţoapa sales manager”

  1. jocker12 Says:

    La multzi ani, Mihai! vad ca 2010 a inceput cam piperat, shi tzi s-au dezechilibrat energiile leneshe, iar clondirul n-a mai fost straveziu pe motive financiar bancare. Tu spui…. „Ceva de genul, semnezi de primire, înseamnă că accepţi, iar dacă accepţi un card de credit înseamnă că nu-i neapărată nevoie să scoţi bani de pe el, important este că noi îţi vom gestiona contul, pe banii tăi. Fiindcă gestionarea de cont costă, v-aţi prins, nu?”

    Ce plateshti daca nu activezi cardul? Cred ca tzia-u trimis plasticul cu mandat de primire, numai ca sa nu ajunga in miinile altcuiva, care se poate da Mihai Alexandrescu shi ishi poate cumpara plasme, aragaze sau mashi de spalat pe creditul tau…. Cred ca in cazul in care nu ai nevoie de card il potzi ridica de la poshta, iar acasa il tai tu cu foarfeca…. ceea ce dealtfel cred ca au spus ca vor face shi cei de la banca…citez…Bine – se înduplecă ţoapa manager – mergeţi la poştă, luaţi cardul şi prezentaţi-vă cu el la sediul nostru să vi-l perforăm şi să-l anulăm.”

    Nu te agita inutil, fiindca tzi-au trimis acel PIN de activare sa-l foloseshti numai in cazul in care vrei card…. daca nu ….. sanatate maxima in noul an, hai hai hai…. minatzi mai din zurgalai….
    Aho, aho copii si frati,
    Stati putin si nu minati,
    Linga boi v-alaturati.
    Si cuvintul mi-ascultati.
    Ia mai minati, mai, hai, hai…
    S-a sculat mai an,
    Badica Traian
    Si-a-ncalecat pe-un cal invatat,
    Cu seaua de aur,
    Cu nume de Graur,
    Cu friu de matase,
    Impletit in sase,
    Cit vita de groasa,
    El in scari s-a ridicat,
    Peste cimpuri s-a uitat,
    Sa aleaga-un loc curat,
    De arat si semanat.
    Si-a pornit intr-o joi,
    Cu un plug cu doispreceze boi.
    Boi boureni,
    In coada codalbeni,
    In frunte tintatei,
    Ia mai minati, mai, flacai, hai, hai…
    La luna, la saptamina,
    Isi umplu cu aur mina.
    Si el vru sa vada,
    De-i dete Dumnezeu roada.
    Era-n spic cit vrabia,
    Era-n bob cit trestia.
    Ia mai minati, mai, hai, hai…
    Traian iute s-a intors
    Si din grajd alt cal a scos,
    Un alt cal mai nazdravan,
    Cum ii place lui Traian,
    Negru ca corbul,
    Iute ca focul,
    De nu-l prinde locul.
    Cu potcoave de argint,
    Ce da sporul la fugit.
    Traian iute-a-ncalecat,
    La Tinchin a apucat
    Si otel a cumparat,
    Ca sa faca seceri mari,
    Pentru seceratori tari.
    Si-altele mai mititele,
    Pentru fete ochesele
    Si neveste tinerele.
    De urat, am mai ura,
    Dar ma tem ca va-nsera,
    Pe aici, pe la dumneavoastra,
    Departe de casa noastra.
    Si ne-asteapte si-alte case,
    Cu bucate mai gustoase,
    Cu piine calda pufoasa,
    Cu vinul de vita-aleasa,
    Cu cotnar de Dragasani,
    La anul si la multi ani!

  2. jocker12 Says:

    hehehehehehehehehe

  3. Mişu Says:

    La Mulţi Ani, prietene Jocker 12! Eheeeee…. Păi am mai trăit o dată o istorie asemănătoare cu un astfel de card, pe care l-am ridicat în necunoştinţă de cauză, nici nu l-am atins, l-am uitat într-un sertar şi m-am trezit, un an mai târziu, că trebuie să plătesc vreo 200 de RON – administrare de cont, de card sau naiba ştie. Am scris să ia lumea la cunoştinţă şi să sfideze băncile 🙂

  4. Geocer Says:

    Ce nenorociti !

  5. Mişu Says:

    GEOCER: Mulţi ani, George! Jos bancherii! 🙂

  6. SIBI Says:

    Misha,
    La multzi ani!

    Ia-le banu; cica nu se mai dau innapoi,
    pica-n „amnistere!”

  7. Mişu Says:

    La Mulţi Ani, domnu’ Sibi! Putere şi glorie vă doresc! 🙂

  8. SIBI Says:

    Mulţam, Misha, multzam!
    Dar se nashte o problemă:
    putere mai am,
    dar m-a lăsat văzu,
    nu mai văd
    in iesle ovăzu…

    Şi nici prin Poşta Română
    nu-mi vine cardu la mână…

  9. i.o.flavius Says:

    servus…
    fain scris… si de luat aminte. o sa ne trezim datori si fiindca nu stiu cind am cumparat o sticla de apa minerala de nu stiu unde 😉
    cele bune!

  10. Mişu Says:

    I.O. FLAVIUS: Un an bun îţi doresc! Da, eu am păţit-o o dată, de aia am ştiut să mă feresc acum. Şi am scris spre luare aminte 🙂

  11. Marian Says:

    Buna ziua,
    Realizez o cercetare sociologica care implica raspunsul blogerilor. Va rog sa imi raspundeti la chestionarul din link-ul de mai jos.
    Multumesc foarte mult !
    https://spreadsheets.google.com/viewform?formkey=dHBLWUc1eWM4TnYzdXhCUG82NVBCRnc6MQ&ifq

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: