Câte lucruri de care n-am nevoie!

Disperarea departamentelor de vânzări atinge nervi dureroşi, seamănă cu electrocutarea, mă simt agresat, biciuit, torturat, iritat. Ar fi în stare să-ţi lingă tălpile, să te pupe-n cur şi, în acelaşi timp, să-ţi spele şosetele, numai să cumperi, să mergi la ei, să te conectezi, să suni, să te branşezi, să guşti, să încerci, să testezi, să comunici, să participi, să colaborezi, să nu refuzi, să asculţi, să vii, să consumi, să nu te abţii, să vrei – chiar dacă nu vrei.

La TV, aproape orice emisiune şi aproape orice film se retrag într-o fereastră mică, pentru a face loc mesajelor publicitare ultra-agresive. Nu contează că e vorba de medicamente, de caramele sau de telefoane mobile, ecranul aproape că nu mai suportă niciun fel de conţinut televiziv fără un mesaj publicitar cât de mic. Pe internet, aproape că nu mai poţi accesa nicio ştire fără să fii dus într-o pagină publicitară pe care eşti nevoit s-o închizi, dacă mai ai de unde, ca să poţi accesa ştirea dorită, dacă mai ai chef. E plin de bannere, de inserţii, de mesaje care de care mai insinuante sau, dimpotrivă, directe, ca un pumn în faţă: „Cumpără!”, „Du-te!”, „Sună!”, „Mergi!”, „Depozitează!” etc. În ziare, pagini întregi sunt ocupate de mutre zâmbitoare, uşor imbecile, care, spre deosebire de tine, au, cumpărat, au sunat, au mers, au depozitat… Sau de concepte total cretine care sfârşesc prin a nu mai comunica nimic.

Mii de culori, mii de mesaje, mii de produse, mii de căcaturi. Şi evident, fiindcă resursele imaginaţiei sunt şi ele, limitate, poţi găsi, uneori, mesaje publicitare care reuşesc să transmită exact pe dos mesajul pe care vroiau, iniţial, să-l transmită, stârnind efecte rizibile.

Sau stai şi tu acasă şi-ţi zici: „Aici nu mă mai găsiţi!” Dar sună telefonul. Nu, nu e vreun amic sau vreo rudă, e de la bancă, e de la asigurări, e de la dracu’ de pe cutia de vax. Nu faci un contract? Nu un credit?

În cutia poştală: plicuri cu oferte, cu reviste, cu tipăritura nu ştiu cărui magazin…

Pe străzi e plin de fătuci care sar, la propriu, pe tine: cu un bileţel, cu un pliant, cu o mapă, cu un telefon, cu o bomboană, cu o cafea,  cu o agrafă, cu cea mai tentantă ofertă de pe faţa planetei de care tu, biet ignorant, n-ai auzit: noroc, deci, cu existenţa lor pe lume. Nu le remarci? Îşi pun perucă verde. Le ignori? Ţi-arată ţâţele. Le trimiţi la dracu’ cu tot cu ţâţele lor, sar pe tine. Şi când reuşeşti să scapi de una, te plachează alta, care are ţâţele acoperite, dar ţi-arată cracii şi o pereche de chiloţi pe care şi i-a băgat cât de în fund a putut mai bine.  E plin de bannere, iar bannerele sunt pline de culori, iar culorile sunt pline de mesaje, iar mesajele sunt goale.

Dacă ar veni în epoca noastră, Diogene ar exclama: „Câte lucruri de care n-am nevoie!”

Cum în Grecia antică nu cred că mă pot duce, mă gândesc serios să mă convertesc la budism 🙂

Şi, pentru că vorbeam de publicitate agresivă, iată un ad, vechi de un an jumate, la o revistă de life style… Vai, te-a şocat? Ai luat revista?

Ţi-au luat banii! 🙂

publicitate-germani-3

sursa

Anunțuri

Etichete:

22 răspunsuri to “Câte lucruri de care n-am nevoie!”

  1. Geocer Says:

    Ai perfecta dreptate. Nici la toaleta nu te mai poti duce fara sa dai de reclame. Ne-au invadat pur si simplu.

  2. Misu Says:

    GEOCER: Să-i batem! Să-i punem pe fugă! Să-i speriem! Să ne prefacem că le cumpărăm prostioarele, apoi să ne răzgândim… 🙂

  3. literelibere Says:

    pai ce sa-i faci mai Misu daca reclama e sufletul comertului…:) cum naiba sa vinzi fara ea.
    dar, tu ai dreptate, cand reclama devine agresiva atunci chiar ca enerveaza. mie mi se par mai agresive reclamele pe internet decat cele de la TV.

  4. Mihai Alexandrescu Says:

    Să laşi oamenii în pace, că-şi cumpără ei singuri chestiile de care au nevoie 🙂

  5. jocker12 Says:

    How about having your own business?
    Daca ai fi in situatzia de a-tzi promova afacerea shi produsele ce ai face?

    In romania, din cauza ca fetitzele nu cunosc limite – morale cel putzin – intzeleg ca itzi arata chilotzeii (care, intre noi fie vorba – sper sa fie curatzi cel putzin), incercind sa ishi realizeze planul zilnic personal.

    Cred ca agresivitatea apare cind vinzi acelashi produs sub alt nume… Cind trebuie sa induci ideea ca zaharul tau e mai bun, cafeaua ta mai originala, parfumul mai excitant … sau telefonia ta mobila mai ….. mobila….

    Intrebarea de la inceput ramine….. Tu cum ai proceda cu afacerea ta?

    Poate o discutzie cu profesionishti ai advertising-ului te-ar lamuri in legatura cu tehnicile folosite de companii shi de producatori.

    In romania cred ca se shi spala o girla de bani prin productzie shi difuzare…. vezi recentul caz Ridzi….

  6. jocker12 Says:

    apoi toata media face bani din difuzarea de publicitate…. cum ar arata presa comercial free?

  7. Misu Says:

    JOCKER 12: Păi, eu sunt şi autor de spoturi publicitare la TV, la radio, în ziare etc. Am făcut, în decursul timpului, cu sutele 🙂 Am manipulat prin publicitate şi, dacă va mai fi cazul, voi mai manipula 🙂 Dar asta nu înseamnă că publicitatea altora nu mă scoate uneori din minţi.

    Afacerea mea? Aş face INCREDIBIL de multă şi de agresivă publicitate!!!!!!!!!

    Dar asta nu înseamnă că, filosofic vorbind, sunt de acord ca toate chestiile să funcţioneze în acest fel.

  8. jocker12 Says:

    pai te invirtzi in jurul cozii…. tot filosofic vorbind…
    Intzelegind ce fac „colegii” de manipulare, nu potzi decit sa admiri shi sa aceptzi provocarea publicitara…..

    Ashadar nu mai e un secret ca tema asta filosofica este buna pentru cei „saraci cu duhul”, ale caror instincte primare ii fac sa ishi goleasca buzunarele la vederea zinelor analfabete cu atza trasa nonshalant peste orificiile intime, acoperite sumar de rochitzele scurte, ridicate provocator pe suprafetzele bombate ale zecilor de oferte postate fara jena pe trotuar…. in fine….

    Vad ca pozezi in lup moralist, oripilat de singele varsat de alte canine lihnite, dar gata sa itzi infigi coltzii in jugularele fragile ale caprioarelor tranzitziei….gata sa declari ca fiarele padurii fac galagie pentru nimic, pregatit sa racneshti victorios la cel mai mic semn de linishte universala….

    Welcome to the real world….my friend…..

  9. jocker12 Says:

    restul este numai subiectivism……

  10. ioana Says:

    luminitza si-a sters blogul?

  11. SIBI Says:

    Misha,
    Cred ca shtiu ce s-a petrecut cu tine, de ai scris articolul acesta! Cainele din poza atashata tzi-a patruns in subconstient shi te-a manipulat de acolo! Eu am alta metoda pentru a nu fi harponat de fetele care vand ace, brice shi mai putin carice- le cer numarul de telefon! Patru dintre ele mi l-au dat! Dintre toate patru doar una a observat ca am o biblioteca in casa. Cand a vazut atatea cartzi, a inceput sa exclame si sa se dezbrace. „Vai, ce multe cartzi ai, zicea intruna, bagandu-se in pat, vino langa mine si povesteste-mi o carte! ” Ceea ce am shi facut. Nu mai shtiu cand am adormit. La trezire, fata nu mai era in casa. Pe oglinda de la baie scrisese cu rujul: VOI REVENI! A revenit, mi-a cerut sa-i povestesc viatza Fridei Kahlo. Ceea ce am shi facut. Iarasi am adormit povestindu-i. Shi tot asha; cred ca viitoarea carte pe care urmeaza sa i-o povestesc va fi a 6-a! Evident ca nu am facut inca dragoste cu fata. Asta va fi probabil in noaptea cand imi va cere sa-i povestesc Critica ratziunii pure, a mult iubitului Kant. Tine-mi pumnii, Misha! Cu bine!
    P.s. Evident ca tot ce ce-am scris aici este o poveste scrisa ad-hoc! Nu aveam cui s-o vand. Ce zici, o cumperi?

  12. Geocer Says:

    Uite cum ne pacaleste Sibi cu povestile lui de adormit copiii. Era gata s-o iau la fuga spre centru sa vad daca mai sunt pe-acolo fetele alea care ma intrebau mai alaltaieri daca am abonament la Vodafone ! Imi faceam si abonament, numai sa vina sa-i povestesc si eu o carte. Dupa cum spuneam si altadata, vara asta am citit si „Limbajul SQL” si „Introducere in web 2.0”.

  13. luminitza Says:

    hello mishu!still here:
    http://colouredsounds.blogspot.com/

  14. luminitza Says:

    vad ca nu s-a publicat comentariul meu, insa voiam doar sa te anunt ca mi-am schimbat adresa de blog si ca te citesc in continuare cu subiectele tale de „mamaie”!:-)))

  15. ioana Says:

    geocer, nu e de adormit copii, nu auzi ca adoarme dl sibiceanu povestind-o.

  16. Geocer Says:

    @Ioana : da, ai dreptate. De fapt e o poveste de adormit povestitorul 🙂

  17. Misu Says:

    IOANA & GEOCER: Trebuie să facem ceva cu domnu’ Sibiceanu. Să-l aducem pe calea cea dreaptă 🙂

  18. SIBI Says:

    Ioana{Gioni} shi Geocer,
    dragii moshului, cand va veti ashtepta mai putzin am sa va scriu o povestire hororr. Dupa ce o veti citi ori nu veti mai putea distinge realitatea de imaginar, ori veti gandi aidoma sofitului Gorgias, socotit pe buna dreptate parintele nihilismului, adica dupa schema de mai jos:

    1. Nu există nimic.
    2. Dacă ar exista ceva, nu ar putea fi cunoscut.
    3. Dacă ar exista şi ar putea fi cunoscut, cunoaşterea nu ar putea fi comunicată.
    P.s. Cu drag, Sibi
    P.p.s. Misha, mi-ai descris chica admirabil! Va ramane marturie peste veacuri ca am avut o brava podoaba leonina! Cu multzumiri!

  19. Valkiria Says:

    @ SIBI

    iti aduci oare aminte de un domn profesor Mircescu, talentat si sensibil….
    O poveste trista de acum mai bine de 2o de ani?

    Hai sa vedem cum stam:)

  20. SIBI Says:

    Da, Valkiria, imi amintesc!
    A fost unul dintre cei mai buni profesori de desen si culoare ai fiului meu Alexandru. Il pomenesc in rugaciunile mele adesea, il vad cu ochii mintii ori de cate ori imi vad copilul. Shi datorita domnului Mircescu copilul meu a intrat si a terminat Academia de Arte Nicolae Grigorescu. Cine eshti, Valkiria, cumva buna Magdalena?!!!

  21. Valkiria Says:

    @ Sibi

    Nu-s Magdalena….Sunt cel cu care dl.Mircescu impartea atelierul de pictura acum vreo 25 de ani… Intre timp si eu am trecut prin Universitatea Nationala de Arte, apoi prin Universitatea din Bucuresti, si tot asa….

  22. testevideosloop.tk Says:

    One of my favorite movies, sure to warm even the chilliest hearts.
    Eight very different couples flirt and fall in love with
    a beautiful blind flower girl and goes to great comic
    lengths to secure the funds for the operation to restore her
    vision. And the best way to watch movies is with that special someone.
    Although it sounds clique it is the story of a cultivated but skeptical homosexual who falls in love with
    and engaged to Peter Gallaghar, falls for Bill Pullman,
    Peter’s younger brother. It is based on the novel by Benito Prez Galds.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: