Uatevăr marcheting. Spici Faiters.

Astăzi am fost, în vizită,  la un simpozion economic cu tema „Cum te promovezi tăind din costuri, dar nerenunţând la obiective?”  „În vizită”, fiindcă doar am căscat gura vreo 20 de minute, iar când au început să-mi sune telefoanele, am plecat ca să nu fac show.

În primul rând, felicitări pentru organizare fostei mele colege de radio, Andreea Preda. Andreea este o tipă mişto – foarte tonică şi foarte şarmantă – care chiar a reuşit să creeze un eveniment cochet. Bravo!

În al doilea rând…, mi-a fost dat să aud acolo o grămadă de concepte uşor extraterestre, în sensul că n-am văzut legătura lor cu pământul… Care guerilla marketing, care ambush marketing, care nu-ştiu-cum-marketing – şi am ţinut minte, conştiincios, că toate se termină fatalmente în „marketing„.

Ideea centrală era cum naiba să faci să pui pe piaţă şi să vinzi kestii de care oamenii n-au nevoie. O adevărată provocare, quand meme, să recunoaştem… Chiar m-a amuzat că o tipă de acolo spunea, într-un interviu dintr-o gazetă, că ea nu concepe viaţa fără Jupiter City, de exemplu. Altcineva mai avea puţin şi mă convingea – sanchi – că brandurile sunt totul, iar brand managingul e şi ceva în plus.

Ei bine, dragi copii, puteţi să filosofaţi voi până mâine. N-am mai avut eu vreme să stau să vă explic nişte chestii… Dar brandurile s-au cam ofilit. Uitaţi-vă la zecile de magazine care se închid. La mall-urile care vând doar 40% din cât vindeau. La hypermarket-urile care te îndoapă cu testere de iaurt, doar, doar te înduri şi cumperi şi tu un borcănel. La telefoanele agresive pe care ţi le dau nişte cretini de la bancă să-ţi mai vândă un credit cât de mic, cât de amărât. La asiguratorii care ţi-ar asigura şi chiloţii din fund, doar să le mai dai şi lor, pentru Dumnezeu, nişte bani. La telefonia mobilă care nu ştie cum să mai scape de nişte cartele pentru câţiva bănuţi. La toţi sales managerii care vor să-ţi vândă, să-ţi vândă, să-ţi vândă, pentru un comision, săracii…

Consumerismul, aşadar, se prăbuşeşte şi e greu de spus cu ce va fi înlocuit. Iar marea putere economică pe care o doare-n fund de „nu-contează-ce-marketing” este China. Uitaţi-vă, vă rog, în jur! 80% din ce vedeţi e chinezesc. Până şi o bună parte din celebrele ceasuri elveţiene pe care suntem gata să dăm mii de euro, fiindcă lucesc frumos în vitrină şi au brand-ul legendar scris pe carcasă, sunt doar 50% „swiss made”, iar cadranul, cureaua, sticla etc. – sunt făcute în China. Jumătate din America e din plastic, iar jumătate e făcută-n China. Iar pe chinezi îi doare-n Marele Zid Chinezesc de concepte care se termină în „marketing„… Ei au înţeles un lucru clar: omului să-i dai ce-i trebuie şi de 10 ori mai ieftin decât concurenţa. Şi au umplut lumea de produse care se vând cât 10.000 de branduri… Veţi rămâne uluiţi să aflaţi că alte mii de branduri sunt produse cu mână de lucru ieftină din China. (Şi din România, dar asta e altă poveste…) Poate de asta Shanghai-ul arată ca un oraş SF, nu ca Bucureştiul, sau ca Piteştiul…

shanghai-1

Să luăm un alt exemplu… Cam toate societăţile producătoare de maşini au fost aduse pe jantă de criza economică. Ei bine, cine a rezistat şi a vândut la greu? Dacia. Ce a vândut? Logan şi Sandero. E singura societate producătoare de automobile pe care a durut-o la bască de criză, în condiţiile în care toate celelalte ştiţi bine prin ce au trecut – şi a vândut în toată lumea, prosperând.

Atenţie! Eu nu discut aici de calitatea îndoielnică a chinezăriilor şi nici de calitatea Loganelor. Eu discut de suceese planetare în vânzări.

Concluzia?

Trântiţi trelefonul oricui vrea să vă vândă un bullshit! Oamenii pur şi simplu nu mai vor să cumpere bullshit, fie că este vorba de haine, de maşini, de băuturi, etc. doar pentru pe toate astea stă o etichetă cu logo-ul unui brand.

Voiam să vă spun toate astea. Dar, nevastă-mea m-a solicitat la ce credeţi? La o partidă zdravănă de cumpărături 🙂     

Reclame

Etichete: ,

26 răspunsuri to “Uatevăr marcheting. Spici Faiters.”

  1. Andreea Says:

    Minunat! Esti minunat.

    Brand-ul poate fi si Gusto….sunt niste pufuleti fantastici pe care ii devorezi cand te roade stomacul si esti pe fuga si care cred ca nu costa mai mult de 1 leu punguta. E un brand care comunica cot la cot cu Coca-Cola, Nike… British Airways.

    Data viitoare incui usa si cu orice risc, stam cu totii la polemici.
    Multumesc pentru prezenta si pentru gandurile frumoase.

    Te imbratisez cu drag.

  2. Misu Says:

    Păi, da! Aşa trebuie, să stăm la polemici. A ieşit bine, claro. Distracţie, si. Trabaho, no. Ăsta e principiul meu – în vânzări 🙂

  3. A Says:

    Chestiile alea făcute din mălai şi apă care ţi se lipesc de dinţi şi cu care ne-a umflat comunismul burţile de şoimi ai patriei slabi şi prost hrăniţi ca să ne mai amăgească foamea, mai nou au nevoie de marketing? Şi sunt un brand? Şi brandul ăsta comunică? Şi stă lângă British Airways? Şi pot fi fantastici? Banalii pufuleţi? Măi, să fie! Şi noi care îi mâncam atât de nonşalanţi şi total inconştienţi de potenţialul lor latent de marketing! Şi cum ne mai scobeam noi între dinţi (evident, nespălaţi pe mâini, că nu prea ştiam cum stă treaba cu bacteriile, că nu erau reclame la TV să ne spună că sunt inamicul No.1) ca să scoatem de acolo mâzga aia galbenă şi lipicioasă, ignorând într-un mod de neiertat faptul că aveam de-a face cu un brand la fel de valoros ca British Airways! Doamne, bine că aţi apărut voi, generaţia de asta de zombies metrosexuali, ciufuliţi, cu identitate sexuală incertă, „brand addicted” şi „advertising brainwashed”, să ne spuneţi ce fantastici sunt pufuleţii! Şi că trebuie promovaţi prin „ambush marketing”. Sau era „guerilla marketing”?
    Pentru această revelaţie, noi, dinozaurii, vă îmbrăţisăm cu drag şi, în general, vă mulţumim că existaţi!

  4. Geocer Says:

    Acum cativa ani am avut in vizita niste chinezi care produceau diode Philips. Philips nu era actionar la ei, era client. Adica le cumpara aproape toata productia si o vindea sub marca Philips.
    La fel, cunosc o fabrica din Romania (localizata la Valea Calugareasca). Aceasta fabrica produce pentru firma Frohn din Germania. Practic aia le cumpara aproape tot ce fabrica, pun eticheta Frohn si vand mai departe la pret aproape dublu.
    Acum vreo 10 ani am vizitat un atelier de croitorie din Pitesti. Faceau camasi pe care le ambalau in pungi de plastic pe care scria „Made in Italy”, pentru ca produceau aproape exclusiv pentru o cunoscuta firma italiana.

  5. Misu Says:

    A: Au descoperit pufuleţii. Tot e bine. Eu, ca dinozaur ce sunt, îi consideram iremediabil pierduţi şi mă încercau nostalgii apăsătoare după pufuleţi. Dar iată că se reîntorc – pufuleţii – pe cai mari, nu aşa, oricum 🙂

    GEOCER: Păi vezi, coane Geocer! Asta trebuie să le explicăm noi copiilor. Degeaba îşi ciufulesc ei părul şi vin să ne vorbească „afacereza”. Banii sunt în altă parte…

  6. Andreea Says:

    Cand am dat exemplul Gusto, m-am referit strict la comunicarea pe care ei o fac. Mai precis, la faptul ca nu exista un brand prea mic sau prea mare, care sa nu aiba nevoie de promovare. Tocmai din acest motiv am facut alaturarea respectiva de „nume celebre”. Toti comunica!
    Puţine companii locale sunt cu adevărat pregătite pentru concurenţă şi acestea sunt cele care au înţeles importanţa promovării brandurilor proprii.
    Este ştiut că la calitate sensibil egală, întotdeauna este ales produsul al cărui nume de brand este cotat mai bine, macar ca si awareness.

    Poate in loc de exemplul cu pufuletii, trebuia sa scriu despre cum comunica GlaxoSmithKline antidepresivele.

    Data viitoare 😉

  7. Misu Says:

    ANDREEA: Mie mi se pare genială ideea de a întări brandul pufuleţilor. Actually, nişte pufuleţi „customizaţi” ar cuceri piaţa. Mănânci pufuleţul tău, făcut special pentru tine, nu orice pufuleţ 🙂

    Hai, nu te supăra, mai glumim şi noi, pe aici, prin incintă 🙂

    Ia gândeşte-te tu la o altă idee… Marketing politic. Cum „pui pe piaţă” un politician tânăr? Vorbesc serios, gândeşte-te la asta!

  8. Tania Ciochina Says:

    Tu spui despre consumerism ca a murit. Permite-mi sa fiu de alta parere. Este in natura umana sa visam la o partida zdravana de cumparaturi. Si daca acum lumea sta putin in cumpana, se mai scarpina putin in cap si chibzuieste, la primul semn incurajator se va intoarce in magazin. Cu mai multa sete, cu mai multa fervoare. Ne place sa visam frumos indiferent daca avem pe masa un codru de paine sau un croissant. De aceea brandurile nu mor. Pentru ca aduc visul in fata noastra. Il fac palpabil. Poate ca nu am nevoie decat de o Dacia, care sa ma duca de la A la Z, dar al naibii de tare mi-as lua un Mini (si nu, nu era Jupiter City cel fara de care nu pot trai, ci IKEA) As scrie mai mult, dar am ramas fara una-alta si ma duc sa imi cumpar 🙂

  9. Misu Says:

    TANIA: Suntem ceea ce cumpărăm? Te întreb serios chestia asta, pentru ai adus în discuţie „natura umană”. Pentru mine natura umană este ceva mai profund, mai sensibil. Şi nu ştiu dacă, achiziţionând ceva din magazin, natura mea umană intimă suferă vreo îmbunătăţire substanţială. Evident că tot ce cumpăr este menit să-mi sporească confortul, să-mi facă viaţa comodă şi plăcută, cu absolut toţi oamenii se întâmplă aşa, dar astea sunt chestiuni epidermice, n-au legătură cu ceea ce spui tu că este natura umană. De fiecare dată când ajung acasă cu portbagajul plin de „prostioare” (uite, recunosc cu ruşine că, de multe ori, cumpăr şi eu iraţional) – şi sunt nevoit să fac două drumuri din casă până la maşină să car totul, să ştii că nu la asta am visat. Nu acestea sunt speranţele mele, plăcerile mele, iar prea plinul meu sufletesc nu-l găsesc în plasele cu cumpărături. Nu acesta sunt visurile mele, ar fi trist dacă ar fi aşa. Asta pentru că vorbeai de vis – şi de faptul că ne place să visăm. Îţi doreşti un MINI? Într-o zi îl vei avea, sunt sigur. Şi vreau să-mi spui în acea zi „Mihai, sunt fericită, mi-am luat un MINI, mi-am regăsit, pe bancheta din spate, natura umană.” Hai, că m-am lansat în filosofii plictisitoare 🙂 M-a amuzat, să ştii, că nu poţi trăi fără IKEA. Dacă îţi voi dori acum „Tania, mi-ar plăcea să ai foarte multă IKEA în viaţă!” cum ţi se pare? 🙂 Poate vom mai vorbi despre toate astea, într-o zi, când mă veţi mai invita 🙂

  10. Oceania Says:

    am fost acum 4 ani in Shanghai la un targ de moda (confectii). mi-am cumparat de acolo un geamantan mic ultimul racnet cu ditamai firma pusa pe el. geamantanul ala l-am folosit o data. adoua oara i s-a rupt manerul si nici n-am mai putut sa-l deschid pentru ca s-au blocat numerele de la inchizaoarea si a trebuit pur si simplu sa distrug inchizatoare ca sa-l deschid. or face ei tot felul de chestii dar de proasta calitate.

  11. Misu Says:

    OCEANIA: Brand înseamnă mistificare. Cumperi, foloseşti, arunci. Ţie ţi-au „mistificat” geamantanul, ca să mă exprim aşa 🙂 Dincolo de glumă, eu cred în lucrurile făcute să le folosească două, trei generaţii. Evident că nu mă refer aici la consumabile. Povestea ta cu geamantanul mi-a amintit de geamantantul bunică-mii, rusoaică ce călătorea destul de des pe la rude. Avea un geamantan din piele, de culoare bej, foarte luxos, căptuşit cu mătase în interior, care mirosea superb când îl deschideai. Era un „no name” rusesc. Nu scria absolut nimic pe el. L-am folosit până şi eu, ehe-he, în studenţie…. 🙂

  12. gasset Says:

    Tania, ai fost director de marketing al vreunei firme?

  13. Tania Ciochina Says:

    @Misu: Poate ne vedem (impreuna cu Andreea) la o cafea zilele astea. Polemicile sunt, cred, mai placute cand vin la pachet cu cofeina. Putem vorbi si despre tema ta pentru acasa: marketing politic.

  14. Tania Ciochina Says:

    @Gasset: Am lucrat in marketing, da. Dar mai mult in publicitate. De ce ma intrebi?

  15. Misu Says:

    TANIA: Puteam să jur că sunteţi bune doar de „spici”, nu şi de „faiters”. Dar se pare că în voi germinează Ioana d’Arc! O sun eu pe Andreea zilele astea şi ne vedem la cafele. See you around 🙂

  16. gasset Says:

    @Tania, pentru ca sunt sigur ca ai puterea de a pune in practica discursurile tale categorice in ale marketingului. Iti lipseste spatiul in care sa te manifesti. Ai tu nemultumirile tale. Corect?

  17. gasset Says:

    @Tania: sa presupunem ca eu sunt din Satu-Mare. Sau din Botosani. Ori din Vascautzi. Vrei sa ne convingi, pe mine si pe alti 100 de indivizi respectabili, sa vizităm Pitestiul din ratiuni pur turistice. Stiu ca exagerez putin sau poate putin mai mult, dar ludicul te caracterizeaza, vei raspunde provocarii. Cum imi vei „vinde” Pitestiul ca „brand” turistic? Cum ma vei convinge? Arteziana? Padurea Trivale? Piata Milea? Teatrul? Hypermarket-urile? Primarul-vesnic? Iar daca, desigur, Pitestiul nu este „brand” turistic, atunci prin ce poate fi el atractiv? De ce ti-as vizita targul, cheltuind aici ceva letcaie? De ce, Tania?:)

  18. Misu Says:

    GASSET: Până vine Tania, îţi spun eu: vizitează, mă, Petrochimia. Dacă sapi adânc poate dai şi de nişte muncitori morţi cu ochii decedaţi, intoxicaţi cu ferocianură de potasiu. Cool, man, nu te tentează??? 🙂 E un thriller pe cinste, în aer liber 🙂

  19. Tania Ciochina Says:

    @Gasset: In primul rand multumesc pentru provocare. In al doilea rand nu este targul meu, eu sunt din Curtea de Arges (un targusor care a „stiut” cum sa nu lase oamenii sa il uite, si care nu si-a aruncat valorile in fantana. Fie ea si cantatoare :). Pitestiul este doar targul care m-a adoptat de curand.
    Despre Pitesti discutia mi se pare mai larga. Nu e mare lucru de vazut in Pitesti (daca ai lua in calcul un potential circuit turistic care sa il includa). Nici foarte multi oameni spectaculosi nu a dat (daca nu luam in calcul fotbalistii). Asa ca „produsul” in sine nu este deosebit de vandabil. Nu cine- stie-ce istorie, nu cine-stie-ce traditie, nu cine-stie-ce inovatie. Sper sa nu supar pitestenii pur-sange, dar asa vad eu lucrurile, si chiar mi-ar placea sa fie altfel. Poate imi puteti dovedi voi?
    Ca o idee de a pune Pitestiul pe „harta” locurilor de vazut ar fi sa incepem sa il iubim. Asa cum este el. Pornind de la el. Sa il iubim pentru ca este al nostru, pentru ca ne simtim bine aici. Si daca noi ne vom simti bine, si nu ne vom teme sa afirmam asta, atunci si altii vor dori sa vina aici si sa se simta bine. Poate la mine in curte nu e spectaculos, am vreo 2 trandafiri si un balansoar, dar imi place, si nu ma tem sa spun asta, si lumea vrea sa vina sa vada cei doi trandafiri si balansoarul meu. Cam atat deocamdata.

  20. Misu Says:

    TANIA: Curtea de Argeş e un orăşel superb, eu îl ador. Şi nici nu-i de mirare… A fost, cândva, capitala României. În plus, acolo sunt înmormântaţi cei 4 Regi. Dacă ai avea ce vinde pe aici, prin zonă, ai putea vinde mai degrabă Curtea de Argeş, nu Piteştiul. Am fost acum vreo lună jumate la Curtea de Argeş şi, la Biserica Domnească, era un grup de nemţi. Niciun român. Şi aici e problema: românii pot fi seduşi numai cu bere proastă şi cu mici împuţiţi, dacă le spui despre vestigiile medievale, te înjură de mamă.

    Marketing cultural – uite o idee mişto.

  21. gasset Says:

    @Mishule, mă, uneori esti de-a dreptul mai fatalist ca mine! Incearca, bre, oleaca de optimism proletar! :)) Spui de Petrochimie? Da, o idee buna. Avem acel turn inaaaaalt si dezafectat. Sa-l facem obiectiv turistic. Urcam nemtzoaicele si niponele pe el si le aratam Pitestiul noaptea :))).
    @Tania, eu iti multumesc. Opinia mea: Pitestiul poate dezvolta turismul de eveniment. Organizezi 12 evenimente de genul Simfoniei, cate unul in fiecare luna, desigur cu tematici diferite, si le faci propaganda in tara.
    Nu exagera cu targul tau. Imi place, il stiu, dar are si partzile sale urate. Trecutul, da, va face cinste, dar prezentul? Adica in prezent prin ce exista Curtea de Arges? Doar prin trecut? Nu ca trecutul ar fi putin. Intelegi ce vreau a zice.
    Balansoar? Era piesa aceea celebra, „Doi pe un balansoar”, a lui William Gibson…
    Multzumesc.

  22. Misu Says:

    GASSET: Şi, în timp ce ele privesc Piteştiul din turn, le facem vânt, apoi vindem povestea că turnul e bântuit de fantoma fostului prim-secretar de partid :))

  23. gasset Says:

    @Misu: Esti dus cu trotineta. Imi semeni :)))) Corect, partea cu fantoma dovedeste ca te pricepi la „marcheting”. Esti un vanzator de iluzii, un soi de patriarh cu slapi in picioare si narghilea in gura 🙂

  24. Misu Says:

    GASSET: Deghizat în patriarh cu şlapi, eu o să stau în turn, într-un loc întunecat – şi când o să treacă laponele tale pe lângă mine, o să le ciupesc de fund, exclamând „Sssss, that’s hot, baby!”

  25. Anna Says:

    Va rog sa ma iertati ca schimb tema, eu am emigrat in America,acum de 30 de ani.Cand am visitat tara,am avut ocazia sa gust pufuletii.De atunci nu mai pot uita gustul.Un gust care in America nu exista.Va rog daca cumva stiti unde se poate cumpara,chiar daca terbuie luat de pe Internet.Am auzit ca exista o companie cu numele Phoenix si se numesc pufuleti „Gusto”Dar unde se afla compania asta?Adresa mes de e mail este aici mai jos.Va rog sa mi scrieti daca cumva stiti unde este aceasta Companie.
    Va multumesc.Anna din America.
    abalint@ccis.net

  26. Misu Says:

    ANNA: Cred că pufuleţii aceştia se pot cumpăra din orice hypermarket românesc! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: