Mi-e milă de Smeoreanu

După ce a băut patru kile de apă plată cu lămâie la cârciuma din sat, Gheorghe Smeoreanu s-a întors acasă, s-a aşezat la calculator şi s-a apucat, foarte lucid, să mă înjure. N-o mai făcuse de trei, patru zile. Speranţa lui este că va obţine de la mine nu atât o participare inteligentă, de tip polemic, care să-l scoată dintr-un dureros anonimat, ci un link pe care să-l acceseze cei care n-au auzit de el. Şi astfel, să-i crească traficul blocat la sub 200 de vizitatori pe zi. Am făcut print-screen-uri, Smeorene, nu te obosi să negi, cam asta e tot ce poţi tu pe internet. Adică foarte puţin.

Bătrânelul are, totuşi, o angoasă: se apropie campania electorală, politicienii dispun de sume importante pentru publicitate şi, dacă, în continuare, nu se face vâlvă în jurul lui, nici dracu’ nu-l va băga în seamă. Aşa că îl înjură pe Alexandrescu şi-astfel, povestea-i gata. Problema nu e că mă atacă. Eu, de exemplu, am citit cu pasiune şi cu plăcere polemici literare purtate, să zicem, de Kenneth Tynan cu Eugene Ionesco, pamflete absolut savuroase scrise de George Călinescu şi multe, multe altele – ca de exemplu pamflete şi fiziologii sociale scrise de autori britanici – şi înţeleg prea bine că aşa ceva te poate scoate din gheena uitării. Lucrurile astea reţin atenţia publicului. Problema este că Smeoreanu mă înjură ca la uşa cortului, învineţit de ură şi frustrat că nu-i răspund. Problema este că recurge la registrele stilistice ale ultimilor manelari, înăbuşindu-şi bruma de talent scriitoricesc cu care l-a înzestrat natura. E treaba lui: eu n-am de gând să-l înjur. Mi s-a părut amuzant s-o fac anul trecut, într-o polemică începută tot de el. Anul ăsta, îl las să se degradeze de unul singur, eu am alte planuri, mult mai serioase. Am îmbătrânit înainte de vreme, aşa cum îi place lui să spună. Iată: recunosc!

L-aş sfătui, totuşi, să se apuce de scris cărţi. Vara asta, cât timp, n-a mai aruncat cu – era să-mi scape o vorbă urâtă – pietre în alţii, i-a ieşit o povestire timidă ce ar putea fi unul dintre capitolele unui foarte interesant roman. Şi ar putea fi şi un început – tardiv în cazul lui – al unei frumoase cariere de scriitor. Sigur, este vorba despre o povestire pe teme care-l stimulează preponderent: sex, femei şi psihanaliză. Probabil încă nu s-a lămurit unde începe şi unde se termină o femeie. Probabil, biet adolescent întârziat, încă mai caută, unele răspunsuri, în texte şcolăreşti, dar scrise corect din punct de vedere gramatical.

Mai spune Smeoreanu, pe undeva – foarte interesant – că l-a citit pe Dostoievski fără maestru, ceea ce l-a afectat. Nu de la Dostoievski i se trage, fiţi liniştiţi, nu mai credeţi minciunile lui gogonate. Niciun om nu poate ajunge ca el, fiindcă îl citeşte pe Dostoievski 🙂 Este, însă, cât se poate de adevărat că n-a priceput nicio iotă din sufletul artiştilor ruşi (şi aş putea să-i fiu un maestru în acest sens dacă n-aş şti că omul e pur şi simplu incapabil să înţeleagă unele lucruri), tot acest comportament tragându-i-se de la altceva. N-am să intru acum în detalii, dar am să spun că aşa (cum e acum) îl vom vedea cât timp va exista pe lume şi să-l ajute Dumnezeul în care se laudă că crede, să aibă o viaţă cât mai lungă. Îl vom vedea mereu înjurând, spumegând, denaturând unele texte pe care nu binevoieşte să le citească până la capăt şi manipulând, cum îi convine lui, realitatea. Dar ne-am obişnuit cu el. Sunt convins că la finalul fiecărei zile nu se simte mişto în pielea lui. Pentru asta mi-e milă de el.

Anunțuri

Etichete:

10 răspunsuri to “Mi-e milă de Smeoreanu”

  1. JOCKER12 Says:

    barbate ai dreptate…..ai putea da un exemplu celor citziva oameni deshteptzi ramashi in rom in ceea ce priveshte atitudinea fatza de polemica numai de dragul polemicii. Mah Mihai, ca sa ajungi sa tzii capul sus shi sa mergi inainte itzi trebuie o educatzie anume, un caracter puternic, pe care sint de-a dreptul incintat sa il gasesc la un tinar roman ramas in Romania. Mah, ii cunosc pe multzi dintre cei din jurul tau, i-am intilnit cu ceva vreme inaintea ta insa shi itzi spun ca nu te merita. Un o ca tine poate reushi oriunde ,dar trebuie sa itzi defineshti foarte bine ceea ce itzi propui. Ai sa te loveshti de multzi proshti care in gelozia lor itzi vor face rau shi de multe ori nu mai potzi trece cu vederea cum o faci aici cu sarmanul Gheorghe. Ai grija shi stai drept mah…..Tu eshti cel mai important in toata afacerea asta, shi pentru ca citeam mai demult cum ca un copil itzi poate schimba scara valorilor…..asta e fals. In avion, cind stewardesele itzi fac instruirea in caz de accident primul lucru pe care il spun este sa itzi pui tzie intii masca de aer pe figura shi dupa aceea sa ajutzi pe altcineva……indiferent cine ar fi acela ……. OK? Un copil itzi toaca timpul liber, toaca nervii, aduce probleme in cuplu shi nu prea da nimic in schimb. E pur shi simplu o cu totul alta etapa in viatza, dar nu sint de acord cu cei care se inchina la „zeul” copil ca shi cum copiii ar fi dintr-o data mult mai importantzi decit orice alta fiintza umana. De aia zic….inainte de a face ceva pune-te pe tine pe primul loc, nu te sacrifica pentru nimeni, pentru ca tot ei itzi vor intoarce spatele cind itzi va arde buza mai tare. Eshti mult prea deshtept ca sa nu te conservi mah……Felicitari……shi bafta cu cei puternici, ca cei slabi se topesc singuri ca luminarile – la foc mic.

  2. Misu Says:

    Mă descurc eu cu nebunii ăştia, nu-i problemă. Poate că nu sunt întru totul de acord cu ideea de egoism absolut. Poate nu încă 🙂

  3. Sebastian Says:

    Cine e Smeoreanu? 🙂

  4. Misu Says:

    Un fost – sau poate actual 🙂 – jurnalist din Pitesti.

  5. bunicu' Says:

    jocker 12 a lucrat la mai toate ziarele din Pitesti, la rubrica sportiva si si-a mincat tineretea, poate cei mai frumosi ani, printre sefii ziarelor si posturilor de televiziune locala din Pitesti. s-ar putea chiar sa-l cunoasteti, sa fi avut ocazia sa vorbiti cu el, desi acum nu mai are nici-o relevanta. caracterul lui este al individului vertical care are pretentii similare de la toti cei din jur, desi, trebuie sa recunoastem, face greseala capitala a noastra, a tuturor, care ii judecam pe toti cei din jur dupa noi insine.
    acest jocker 12 a avut putine zile bune si foarte multe zile proaste in Romania, se parea ca ghinionul se tinea scai de capul lui. asa ca orice sfat ar veni din partea lui, sa stiti ca e unul de o mare valoare.
    nu cunosc subiectul articolului care a generat aceasta discutie, am mai citit citeva „riposte”, vehemente, ce sa zic, dar plecind de la el, pline de adevar. nu stiu cine Smeoreanu, dar judecind dupa raspunsul lui Misu, inseamna ca i-a fost coleg, intr-o anumita etapa a carierei lui „jurnalistice”… deci il cunoaste bine, nu vorbeste pe deasupra.
    partea cu care nu sint de acord este egoismul asta pe care il afiseaza, dar e dureros sa traiesti printre straini si sa nu ai nimic care sa-ti incalzeasca sufletul…
    mult succes, mai copiii moshului….

  6. 24 de minute Says:

    Cazul Smeoreanu, nici macar un studiu de caz24 DE MINUTE: Pitesti – 27.2.2009

    Batranul edec al presei comuniste valcene, Gheorghe Smeoreanu, autorul celebrelor versuri „Mi-e dor de o sedinta de partid”, explica intr-o profunda si sincera marturisire istoria esecurilor sale din presa valceana si din cea argeseana.

    Ca si cand s-ar fi pregatit de un razboi foarte mare, in care ar fi urmat sa i se scoata pe nas toate aceste esecuri, Smeoreanu musca primul si sare ca un viezure la testicolele dusmanilor nevazuti. Gheorghe stie bine de ce. In olita cu Gheorghe, a existentei sale jurnalistice, s-au amestecat, rand pe rand, faptele minunate, putine, cu faptele reprobabile, unele dintre acestea chiar josnice.

    Incepem astazi nici macar unui studiu de caz, e de la sine inteles de ce: Gheorghe al nostru vrea sa demonstreze ca nimeni nu le are ca el. De mari. El face un ziar pe trei judete, intitulat „Criterii Politice”. Pe trei judete? Sa fim seriosi… Ziarul este o fituica, tiparita ocazional la tipografia „Argesul liber”, de tovarasul Golescu, directorul ziarului „Argesul”. Golescu asta, un dinozaur al presei comuniste argesene, pretinde ca „Argesul” apare de pe la 1876, cand argesenii nu inventasera hartia si se stergeau la cur cu coada de brusture, la care se mai uitau din cand si se faceau ca citesc ziarul. Ce rusine! Dar, sa revenim la Gheorghe, e al nostru, al cetatenilor din Valcea si Arges, in viitor si al celor din Olt.

    Batranul edec, Gheorghe, vrea razboi , incercad sa faca trafic pe internet, unde nu depaseste o suta, doua de accesari, atacand imaginea liderilor din judetele pe unde isi lasa, ca melcul, balele. Preasfintitul Calinic este pentru Gheorghe, in Arges, un fel de lautar de duzina, in timp ce la Valcea, Gheorghe al nostru devine menestrelul primarului Gutau, incriminat de doua ori de catre Directia Nationala Anticoruptie pentru infractiuni grave, care se pe depsesc cu inchisoare de la 5 la 15 ani, fiecare. Gheorghe al nostru crede in prezumtia de nevinovatie pentru un om judecat pentru coruptie, dar ii arunca unei fete bisericesti oala cu laturi in cap. (o fi bine, etic?)

    Am stat si ne-am gandit mult. Care sa fie smecheria lui Gheorghe? Ce vrea el de la viata? De ce cauta orgasmul chinuit si nu copulatia fireasca, specifica barbatilor din presa normala? Raspunsul e in textele lui, pe care vi le supunem atentiei, voua, tuturor acelora care ati fost bantuiti de duhul binefacatorului maestru-ziarist, Gheorghe Smeoreanu.
    (Radu Tacutu, www24deminute.ro)

  7. Svetlana Says:

    Sunt simplu cetatean si comunist,
    Linii de forta-n mine se-ntretaie,
    Caci am avut norocul sa exist
    IN ERA CEAUSESCU NICOLAE !

    (Strofa din pozia „Sunt comunist” publicata de Smeoreanu Gheorghe in ziarul „Orizont” – organ al Com.Jud.PCR Valcea, in anul 1987).

  8. g Says:

    Smeoreanu asta scria despre Ceausescu pe prima pagina a ziarului ORIZONT din Rm. Valcea, ca este „omul istorie”, etc. Un lingau fara pereche!

    Acum ii e rusine de trecutul lui…

  9. Mişu Says:

    Aolueu! Îi e? A pierdut careva ruşinea pe stradă?

  10. Nicolae Says:

    Buna ziua,

    Ma numesc Nicolae, si am o intrebare la care nu sunt sigur ca puteti raspunde.
    Dar sa fac o introducere.
    Lucrez ca inginer in Germania, si unul din obiceiurile mele este ca in jurul orei 9 am sa citesc presa online din Romania; nu toata, dar in mare parte .
    Printre ele se afla si „Criterii” al lui Gheorghe Smeoreanu, si care la finalul fiecarui articol avea o rubrica de mail in care putea fiecare sa-si da cu parerea.
    Iata ca mi-am dat si eu si a disparut rubrica cu mailul.
    Intrebarea mea este : de ce a disparut ?
    Oare s-a suparat „Dl.” Smeoreanu ca l-am facut albie de porci ?
    La inceput a fost o singura intrebare, si intrebarea asta a generat o alta.Totusi ma intreb : de ce sa se supere domnule, ca este nesimtit , alcoolic si neinsemnat? Ca sunt multi ca el.

    AM INTREBAT SI EU , DOAR ASA….

    O zi buna

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: