- special pentru ziariştii tineri –
Întotdeauna – dar întotdeauna – foştii aplaudaci comunişti, prinşi cu o poezie în care au lins fundul partidului sau cârmaciului, fac acelaşi jalnic efort de a se salva:
Ştiţi, a trebuit să fac şi eu compromisuri. Eram obligat. Ca să pot scrie şi altceva, mai important, am fost nevoit să scriu o poezioară despre Ceauşescu. E un mic compromis, atâta tot!
Ei bine, nu ţine.
Aceşti viermi trebuie să afle că există oameni adevăraţi, care n-au făcut compromisuri. Care au preferat să spună, da, mă, bagă-mă la puşcărie, torturează-mă, zdrobeşte-mi încheieturile, dar eu n-am cum să devin un vierme – pentru că sunt un om.
Întâmplarea face ca eu să fi cunoscut personal atât oameni care au rămas oameni, cât şi viermi cu chip de oameni.
Scriu toate astea cu gândul la un reportaj tipărit ieri în “Le Monde“, pe care ar trebui să-l citească toţi jurnaliştii. Redau aici câteva pasaje…
“Il est difficile d’expliquer l’ampleur du mal, vingt ans après. De restituer avec fidélité l’usage de la surveillance, de la peur, de l’intimidation et de la répression par la police politique roumaine, grâce à une toile mise en place avant l’arrivée de Nicolae Ceausescu au pouvoir, en 1965. Le “Conducator” a poli les méthodes de son prédécesseur au poste de secrétaire général du Parti, Gheorghe Gheorghiu-Dej, qui s’était appuyé sur les assassinats et un système pénitentiaire dense pour instaurer une terreur ouverte. Avec le génie autoproclamé des Carpates, cette terreur devient sourde, préventive, invisible ; elle nourrit la paranoïa et les angoisses. Au total, pendant la période communiste, plus de 10 000 personnes ont été exécutées sans aucune forme de procès.”
“Ils sont au Parlement, dans les médias ou dans les administrations. Ils ont informé, rédigé des rapports, ou même pire, intégré l’appareil de répression. “On a identifié plus de 400 suspects pour des tortures ou des assassinats, explique l’historien Marius Oprea. Pas un n’a été poursuivi. La condamnation du communisme n’a été utilisée que de façon politique.”
“Un des personnages les plus controversés, à la lisière des affaires et de la politique, est Dan Voïculescu. Propriétaire de plusieurs chaînes de télévision, homme très riche et influent, il a fait l’objet d’une enquête du CNSAS, qui a démontré ses liens avec la Securitate. Le millionnaire a contesté la légitimité du conseil devant la justice, faisant vaciller l’institution. Nous avons cherché à le rencontrer. Son attaché de presse a été clair. “Le sujet ne nous intéresse pas, il ne correspond pas à notre stratégie. Le passé n’est pas notre souci.”
noiembrie 1, 2009 la 4:52 pm
una dintre dilemele ziaristului tinar…… sa invetze sa vorbeaca fluent limba franceza sau, la o adica, sa ii sarute mina lui Dan Voiculescu?
tinarul nu shtie sau nu vrea sa shtie ca cine a facut “compromisuri” sau “crime” pe vremuri are mari shanse sa faca la fel shi astazi….
Chiar daca situatziile sint diferite, modul de lucru este acelashi…..
Singurii care pot spune adevarul sint ziarishtii occidentali sau scriitorii care, asha cum s-a dovedit anul acesta, primesc Nobelul pentru literatura chiar pentru calitatea de fi ramas verticali cind sistemul romanesc i-a persecutat ca sa ii faca sa taca shi sa lase privirea in pamint….
Viermii se unduiesc pe cadavrul Romaniei rareori “intzepat” cu formol occidental “de criza”, iar Voiculescu face parte din acel “ciorchine” care a intzeles ca la vremuri grele, economicul controleaza politicul…..
noiembrie 1, 2009 la 5:34 pm
chiar ma uit pe prima pagina a Jurnalului Natzional shi ce vad?…..
“Mishcarea de Rezistentza”….. articol despre Elisabeta Rizea – eroina de la Nucshoara….. “Scinteia” luata la mishto…… shi ….. mare atentzie…..
“Bunul simtz al raului”…. povestire despre salbaticiuni mai umane decit oamenii……
Cum era vorba aia cu lupul, blana shi naravul?
noiembrie 2, 2009 la 7:42 am
ar trebui sa si traduci, misule! eu nu stiu franceza…
noiembrie 2, 2009 la 12:16 pm
Că trecutul nu reprezintă o preocupare pentru foştii nomenclaturişti este cât se poate de logic. Ce interes ar avea să scoată la iveală lucruri care n-ar face decât să-i incrimineze şi să le demaşte impostura?
Ceea ce este de neînţeles este totala lipsă de interes faţă de trecutul recent a celor mulţi. Ne plângem cu toţii de prezentul nostru, nemulţumirea este generală, constatăm că lucrurile nu merg aşa cum am dori, dar nu vrem să privim mai departe, ca să înţelegem cum această stare de fapt care ne irită pe toţi şi-a căpătat “le droit de cité” în epoca de tristă amintire. O naţiune care nu îşi cunoaşte trecutul este condamnată să nu îşi înţeleagă prezentul.
În anii care au urmat Revoluţiei m-am aşteptat la un efort colectiv şi organizat de demascare, conştientizare şi asumare a acestui trecut traumatizant, oricât de dureroasă ar fi fost rememorarea lui. Pentru că ar fi fost un gest firesc de reparaţie morală faţă de prea multele victime anonime şi pentru că ar fi exorcizat răul din noi. Din păcate, aceste gesturi au rămas izolate şi cam fără vizibilitate până la Nobelul Hertei Mueller.
Trist, dar se pare că afirmaţia”le passé n’est pas notre souci” nu rezumă doar cinismul politrucilor, ci este deviza a celor mai mulţi dintre noi, de 20 de ani încoace.
noiembrie 2, 2009 la 2:29 pm
JOCKER 12: Citesc în franţuzeşte, dar sunt depaaarte de a vorbi fluent în limba asta ( pe care am considerat-o nesuferită
)
Trecutul mă tem că va rămâne o mare necunoscută. Rupţi între o istorie idealizată propagandistic şi un prezent al celor care au confiscat, practic, România, oamenii din acest spaţiu înţeleg prea puţin de tot ce li se întâmplă. Iar când, totuşi, unii dintre ei vor înţelege, jocurile vor fi fost făcute – şi actualul prezent va fi, la rândul lui, istorie.
GABRIELA: Am să-mi găsesc timp şi am să traduc.
A: Cei mulţi nu mai meditează asupra trecutului, fiindcă un prezent extrem de solicitant le-a acaparat existenţa. Întreagă! În timp ce omul simplu spera la o schimbare, marele rapt naţional începuse. Dar… Ce scriu eu aici! Sunt chestiuni ştiute şi răs-ştiute. Un termen sociologic ar putea sintetiza toate astea simplu şi sec: dinamică socială! Monarhie – comunism – traziţie – capitalism – globalism. Deci… dinamică socială – şi istorică, dacă vrei.
Ouăle care s-au spart ca să fie făcută omleta nu-i mai interesează decât pe cei slabi, care n-au înţeles mersul istoriei.
noiembrie 2, 2009 la 2:41 pm
Argumentele tale nu justifică amnezia generalizată.
Şi ce anume din prezentul ăsta extrem de solicitant le-a acaparat atenţia? Ultimul scandal din familia Columbeanu? Disputele legate de silicoanele vreunei “panseluse” de la o emisiune matinală imbecilă? Viaţa şi moartea Elodiei în 15.000 episoade? Suferinţa lui Florin Salam declamată pe tânguiri de manele la OTV?
Curat solicitant, zic zău!
A, şi mai nou, această spălare a creierelor întreţinute de media se numeşte dinamică socială şi istorică?
O fi cum zici tu, la timpuri noi, denumiri noi…
noiembrie 2, 2009 la 2:43 pm
A, îmi place la nebunie sarcasmul tău!
noiembrie 3, 2009 la 9:12 pm
ultima fraza suna a gluma la care nici nu-ti mai vine sa razi!spune-mi si ca au spus asta la modul cel mai serios..
noiembrie 4, 2009 la 7:42 pm
LUMI: E strategia lor de comunicare şi marketing
noiembrie 5, 2009 la 12:03 pm
Nu e nicio strategie de comunicare şi marketing. Este vorba doar despre sfidarea, aroganţa şi cinismul celor care au ştiut să fie privilegiaţii oricărui sistem şi care mizează pe indiferenţa, indolenţa şi imaturitatea electoratului român.