Socialiştii simt cum Dumnezeu îi pupă pe gură şi le pune o mână pe cur. În sfârşit: puţină dragoste sinceră, egală, pogorâtă de sus, pentru ei. Bătrânul capitalism îşi priveşte nostalgic bursa fleoşcăită. Democratul Obama se pregăteşte să spele umilinţa unchiului Tom, strămoşul negru din colibă. O fi bine? O fi rău? Ceva mânie proletară se simte în aer. Dar ce contează? Oamenii simpli sunt cei mai fericiţi. “O să fac o dulceaţă de gutui în seara asta, mmm, mmm!” – zicea, în drum spre piaţă, o gospodină. Şi, dincolo de ea, era neantul. Fericirea cea simplă. Cum ar fi putut, vreodată, criza să-i afecteze dulceaţa? Afară era frig, simţeam aproape vremea romanelor ruseşti, citite la lampă. Mă, ce dracu! Voi nu vedeţi că Stalin râde prin portrete? Nooo! Gata! omenirii i s-a luat de iluzii şi de lumini. Mă întreb şi eu, filosoficeşte, la un Cabernet: mă, dar ce urmează?
